Din toate cărțile pregătite pentru lectură în preajma sărbătorilor n-am ales nimic. Fosse am amânat. Habermas am răsfoit. Tolstoi, Jurnal, l-am început. Uneori îmi place să merg împotriva mea. Și o bucurie îmi străbate tot corpul. Un curent îmi trece prin vene, artere și capilare.

Pe prima pagină, Tolstoi menționează o gonoree. M-a bufnit râsul. Mă atrag teribil oamenii care greșesc și se ridică nu deasupra, ci din greșeală.

Lev Tolstoi și-a trăit viața încercând să-și salveze sufletul de păcate. Păcatele au rămas aceleași ca-n 1900. Interpretarea s-a schimbat. Condițiile de viață îmbunătățite au adus odihnă și timp pentru sine. E un concept necunoscut chiar și bunicilor noștri. Tolstoi, în jurnalul lui, notează mereu orele de odihnă. Nobilii de pretutindeni se odihneau. Azi odihna nu mai aparține exclusiv privilegiaților. Oricine poate practica starea de repaus. Din nevoia asta au crescut zeci de mii de guru.

Lupta lui Tolstoi dintre trup și suflet m-a intrigat. Lupta dintre trup și suflet mă intrigă. Nu e necesar un nume, dar acum citesc Jurnal de Lev Tolstoi.

S-a încercat și în familia mea să se cultive frica de păcat și de Dumnezeu. Mereu am întrebat până nu am mai întrebat: De ce? De ce e rău să faci sex? Am priceput destul de repede diferența dintre bine și rău. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu minți. N-am priceput până la cei 42 de ani ai mei de ce e păcat să transpiri cearșafuri cu un bărbat înainte de căsătorie sau cu mai mulți bărbați de-a lungul vieții.

Ce se întâmplă în corpul uman în timpul actului sexual? Pe scurt: neurotransmițătorii și hormonii ne sunt favorabili. Dopamina, noradrenalina, oxitocina, endorfinele, prolactina, vasopresina – cocktailul cărnii –  ne extaziază. Pulsul și tensiunea cresc. Ne simțim vii. Vasele de sânge se dilată. Ne simțim carnea. Creierul activează circuitele de recompensă, motivație, atașament. Ne relaxăm. Durerea dispare. Experimentăm starea de bine.

Nimic rău în felul în care răspunde carnea atât de blamată. Nevoile trupului sunt murdare. Chemările spiritului sunt pure.

Ce e spiritul fără carne? Ce-l susține? N-am fi oameni fără carne: fără plăceri, fără satisfacții, fără iubirea trupului.

În timpul orgasmului oamenii sunt cei mai vulnerabili: goi, expuși, existenți prin sine, esență. E firesc să te înspăimânte o asemenea expunere. De aceea uneori iubirea și ura pentru celălalt se întrepătrund. Nu ne place intrarea fără drept a celuilalt. Ne naștem singuri. Murim singuri. Orgasmul ne accentuează sentimentul de singurătate arătându-ne perfecțiunea lui doi.

Doi e perfect, dar arareori. De cele mai multe ori e luptă. De ce? O să tot întreb până nu o să mai întreb.

Foto: Cristina Siminiceanu