Am cumpărat castane. Le-am crestat. M-a ajutat și Mara. Le-am fiert. Mi-am umplut un bol și m-am așezat la scris. Mai mult de jumătate dintre ele s-au dovedit a fi stricate. Acesta e un fapt. Ideea articolului nu o găsesc. Dacă nu o găsesc, atunci nu pot trece la altă idee. M-am blocat. O să mai povestesc despre mâncare. Săptămâna trecuta am preparat o ciorbă de perișoare, iar carnea a fost stricată. Am aruncat ciorba. Mateiu a început să rostească cuvinte. Un cuvânt este ou. Pronunță ou de parcă se miră. Ce ai mâncat la micul dejun, Mateiu? O-uuu!

Am povestit și cu soră mea despre carnea stricată. De la alimentație am trecut la amintiri din copilărie. Am ascultat-o. Mi-a atras ceva atenția. La un moment dat m-am zăpăcit. Parcă aș fi ieșit din mine. O formă clară a ceea ce numesc sine privea către soră mea și către mine. Să nu ai încredere, cum poți să mai ai încredere?!
Adevărul este că nu mai pot. Nu mai pot să am încredere în amintiri, în ceea ce s-a întâmplat și ceea ce cred eu că s-a întâmplat. Întotdeauna m-am contrazis cu soră mea. Soră mea are mereu dreptate. De acum încolo, ajunse amândouă la jumătatea vieții, de ce ne-am mai consuma energia în a demonstra ce sau cum s-a întâmplat ceva în copilăria noastră?! Amintirile s-au condensat, s-au înlocuit, s-au modelat după sentimentele personale. Am decis să abandonez întreținerea așa ziselor amintiri. A devenit scumpă. Încă port dureri, încă îmi îngrijesc răni, dar în timp au devenit parte din mine. Durerile și rănile sunt eu. La fel cum sunt bucuriile, realizările, gafele, greșelile și nesimțirile.

Am fost admirată că am făcut copil la vârsta mea. Am râs. Ce vârstă? Mintea continuă să nu țină pasul. Psihologic, s-ar putea să sufăr de sindromul Peter Pan. Nu e vorba că mă port ca o adolescentă, dar nu mă regăsesc printre adulți. N-am pătruns în Nederland, dar refuz să închid porțile și să mă maturizez. În aceeași zi, am cerut la farmacie Bengay. Răspunsul și reacția farmacistei m-au năucit. A început să râdă brusc, zgomotos și vesel. Nu se mai fabrică Bengay de ani! M-am adunat rapid și am cerut înlocuitor. În fond nu e vorba despre vârstă. Adevărat, nu e vorba despre vârstă, dar uneori vârsta își spune cuvântul. Eu am spus Bengay.

Foto: Simona Nutu