Mă doare spatele. Mă dor călcâiele. Am parcurs kilometri în apartament. Acest lucru devine posibil când renovezi o cameră. Noi am renovat camera Marei. Luni am început cu zugrăvitul. Duminică am mutat tot din dormitorul ei. Am mutat în dormitorul așa zis matrimonial. Am mutat în sufrageria numită living. Am mutat în hol pe nume hol. De duminică simt, din cauza spațiului micșorat, că abia mai respir.

Am intrat în haine, în pantofi, în bijuterii, în cărți. Am făcut plase. Asta pentru, asta pentru, asta pentru. Am postat pe Instagram două articole pe care le-am dăruit. O să mai postez. Îmi vine greu să înțeleg persoanele strângărețe. Mamanu este o persoană care strânge. Eu am devenit o persoană care aruncă. Mai mult, cele patru zile în care am stat cu camera Marei goală m-au făcut să-mi doresc o asemenea încăpere. Goală.

Iubesc ordinea. Aici stă aia. Acolo stă cealaltă. Nimic înghesuit altfel mă încrunt, mă scutur, mă indispun. Mă indispune și donatul. Aparent, ceea ce fac eu de mulți ani se numește donat. Donez. Împart. Scap de lucruri. Fac negoț. Ce o fi, eu dau. Donatul mă indispune deoarece a devenit o corvoadă. Hainele să fie aproape impecabile, jucăriile complete, cărțile nesubliniate. Haine impecabile? Achiziționați o haină de la Hermes, spălați-o, verificați cât de fără cusur se păstrează. Știu ce vorbesc, am trăit o perioadă de Monica Columbeanu sau de Cenușăreasă. Am purtat inel de argint de la Hermes cu 600 de euro pe care l-am dăruit de altfel. Jucării complete? Nici nu mă obosesc să scriu ceva despre. Cărți nesubliniate? La mine în casă cărțile participă activ la dezvoltarea personalității copiilor. Mara mi-a desenat cărțile. Mateiu a început și el.

Așadar, ce fac cu lucrurile neimpecabile, dar de care vreau să scap? În prezent, de la camera Marei, am răsturnat totul cu fundul în sus și mă grăbesc să eliberez spațiul. Vreau să respir, dar să nu mă simt prost că Baby Cook-ul e uzat, că biberoanele nu le-am folosit, dar și-au schimbat culoarea, că hainele n-au ținută. Îmi cer scuze. O să ajung să le arunc direct la gunoi, apoi un alt public o să mă insulte. Ce om face așa ceva? Există oameni săraci care s-ar bucura de.

Uite eu o să fac așa ceva. O să folosesc și tomberoanele de la scara vecină și de la vecinul din față. Glumesc! N-am ajuns chiar în punctul ăla, dar mult nu mai am.

În încheiere, cunoaște cineva unde aș putea repara o geantă de piele la care nu vreau să renunț?

Foto: Carmen Vulpea boemă