Vreau sa invat sa ma fac de ras.
Mai exact, imi doresc din suflet sa fiu libera in gesturi. Unul din motivele pentru care am ales sa merg la un curs de salsa l-a constituit si nevoia mea de inlaturare a inhibitiei. De-a lungul verilor vietii mele am inregistrat multe momente de incordare maxima sau de mutenie.
Muschii s-au contractat uneori naucindu-mi sinapsele, contactul neuronilor devenind o ingramadire de complexe.
Niste nervi neputinciosi ma sacaie cu intrebari. Monologul face parte din instructia mea psihica. Ce fel de deficiente descriu?
Nu ma simt inferioara nimanui, nici macar in fata asa zisilor mei idoli. Totusi, o rusine imi arde obrajii. Mi-e teama de reactia, de rasul celor cu care sunt angajata intr-un dialog. Stiu si pe cine sa arat cu degetul, pe mama si pe tata. Pe mamanu ca a insistat sa ma invete ce e modestia, pe tata ca mi-a retezat orice tentativa de exprimare a ideilor mele. Dat fiind faptul ca scriu de cand ma stiu, cand s-a intamplat ca parintii mei sa descopere, un adevarat circ s-a construit pe pielea mea. Cel mai greu mi-a picat urmatoarea vorba: inceteaza, imi faci rau cu scrisul tau!
Cunosc vinovatii incarcerarii sinelui meu.
In 2007, cu primul text de pe blog, am spart un lacat. Insir de atunci cuvinte fara sa-mi pese de parerea cuiva, ma manifest in litere si torn ce intelesuri doresc eu. Iar furia mi-e pe masura atunci cand mi se cer explicatii de apucaturile literaturii mele.
Mutenia mi-a afectat gesturile, nu respectul de sine.
Ma respect intr-o lume ce abunda de frumos artistic. Scopul acestei povesti in care eu ma dezvolt ca blogger este imperativ unul de educare a mea cu niste valori spirituale.
Fiind o eleva destul de silitoare, dezvoltarea intelectuala a dat roade, acum vreau sa ma eliberez si gestual, poftesc acum sa ies in fata, iar cea mai buna cale de a ma obisnui cu dezinhibarea o constituie caraghiosul.
Vreau sa incep sa ma fac de ras.
Lectia 1.