Reiau un subiect, dar mă supără ca o durere de măsea într-o zi de duminică. Iar duminica doar Urgențele se ocupă de asemenea dureri. La urgență, notez aici o impresie.
Atunci când oamenii se îndrăgostesc, eul se retrage foarte mult și crește iubirea pentru celălalt. În această sărăcire a eului plutim. După un timp, eul începe să crească la loc, iar atunci ne trezim paznicul celuilalt, nu egalul lui.
Tot mai mult în jur zăresc paznici și din păcate, cel puțin pentru mine, femeile sunt cei mai feroci paznici.
Am surprins frânturi de dialog la supermarket, am sesizat atitudini de cloșcă, am băgat de seamă priviri nimicitoare.
Ce mai joc! Un joc perdant. În lupta asta ne pierdem doar pe noi sau tot ce e frumos în noi, liniștea.
Nici un război exterior nu va distruge cât o neliniște de la interior. Stimulii aceștia de la interior au puterea unui întrerupător, sting ochii, și câți ochi de cărbune am surprins în jurul meu.
Mi-aș dori atât de mult să surprind și flăcări! Corect spus, mai multe flăcări!
aprilie 11, 2014
Nu mai tin minte exact cum era când ma-ndragosteam, da’ stiu ca ma bagam în fata. Când Dânsa mi-a luat fata, gata, s-a terminat, si de-atunci ma pazeste de greselile Noastre, asa cum si Noi iertam gresalele … etc., ca-n Tatal Nostru…
aprilie 14, 2014
Ah! Atunci ești păzit frumos, așa cum și noi iertăm. 🙂