O vreme am considerat că a fi inteligent e suficient pentru buna înțelegere. M-am înșelat. Am întâlnit atâtea persoane inteligente, dar nepricepute.
O inteligență se cere educată. Revin la educație. Ce se întâmplă cu inteligența, cu numai și numai inteligența fără instrucție?
Se ajunge la o îndestulare, iar fudulia duce la a respinge o altă inteligență. Întâlnim grupuri de persoane cu o inteligență centrală și în jur indivizi din tipologia lacheului. La rândul ei, inteligența centrală, admiră alte inteligențe, dar cu care se încrucișează ocazional și nu-i amenință tronul.
O inteligență needucată stă pe un tron.
Inteligențele manierate caută prezența altor inteligențe. Dezvoltarea intelectuală ține de un sistem viu și dinamic. În special, persoanele inteligente stau în marginea convingerilor și nu le asimilează.
Text scris azi, 12. 05. 2016.
mai 12, 2016
”O inteligență se cere educată.” – discutabil. Tind să cred că a educa un copil/om este (aproape) egal cu a-l dresa. Adevărata virtute este autoeducația, capacitatea de a gîndi liber (freethinking). Deși și asta poate fi contraargumentat, evident.
”Se ajunge la o îndestulare, iar fudulia duce la a respinge o altă inteligență. ” Iarăși discutabil, îmi permit să spun. Trebuie să fii măcar un pic inteligent ca să înțelegi că ești un prost. Iar odată ce ai conștientizat asta, și cunoști mai multe, devii tot mai modest și mai modest. Paradoxul cunoașterii: cu cât cunoști mai mult, cu atât conștientizezi că ești mai prost.
Din contra, fudulia este ”calitatea” oamenilor proști. Prostul nu ar fi prost destul, dacă nu ar fi și fudul. Acum depinde de în ce context/ ce idee ai avut în minte cînd zici că (unii) oamenii inteligenți ar fi fuduli. Deseori, oamenii highly intelligent sunt percepuți ca fiind distanți și aroganți, însă nu cred că la asta te-ai referit, bazîndu-mă pe ce ai scris mai jos. Pentru că de regulă, oamenii foarte inteligenți sunt niște singuratici. Sau mult mai singuratici decât oamenii obișnuiți.
Și aici intervine a treia idee din acest articol care îmi pare ușor discutabilă. ”Inteligențele manierate caută prezența altor inteligențe.” Toate persoanele (foarte) inteligente caută prezența altor oameni foarte inteligenți, fiind foarte selective, de regulă, indiferent de faptul că sunt manierate/educate/dresate. De aici și faptul că uneori sau deseori sunt percepute ca fiind distante, nesociabile și arogante de oamenii obișnuiți. Însă realitatea e că oamenii inteligenți, chiar și fiind în compania unor oameni inteligenți, tot tind/caută mai mult să fie singuri. Recent un studiu a demonstrat această idee, că oamenii foarte inteligenți nu au o satisfacție mai mare a vieții, sau un grad mai mare de fericire, socializând (mai mult) cu prietenii lor, ci chiar invers…
Dar totul depinde de ce ai avut tu în vedere prin ”inteligență”. Căci, chiar și un om needucat, sau cu un IQ de sub 70, tot este un individ inteligent, pentru că are un anumit grad de inteligență, o anumită capacitate de a înțelege anumite lucruri. Or, nu întîmplător toți oamenii fac parte din specia homo sapiens (traducere din latină: om inteligent 🙂 ). Astfel că totul e discutabil, inclusiv ce ți-am scris eu aici 🙂
O zi bună îți doresc!
mai 12, 2016
Victor
Îți răspund la fiecare paragraf.
A dresa un om are corespondent în obișnuințele persoanelor civilizate. De ce mi-ai scris varianta în engleză la a gândi liber?
Cum poți să stabilești un pic sau mai mult în inteligență? Ești sau nu ești, ține de coeficient, de putința de a raționa. Restul, despre ce am scris eu, ține de educație. Sunt de acord cu ce ai zis până la un punct. Dacă știi mai mult nu realizezi că ești prost, ci nefericit.
Oamenii inteligenți sunt fuduli. Tot textul este despre persoanele inteligente. Dacă o persoană e percepută ca arogantă, să ne întrebăm de ce. Eu sunt uneori percepută ca arogantă. Am identificat problema mea. Îmi susțin părerile cu prea mult suflet, ridic vocea, am o prezentare destul de agresivă verbal.
Persoanele inteligente caută prezența altor persoane inteligente. Cred că tu ai trecut de la inteligența medie spre geniu. Geniile au poveștile lor. E oarecum firesc să fie singuratici sau înțeleg cum ajuns să fie singuratici. Când percepțiile asupra lumii se schimbă, cand limitele nu mai sunt limite, e greu să găsești persoane cu care să împărtășești fără să fii judecat.
Eu am în vedere prin inteligenta capacitatea omului de a raționa. Toate sunt discutabile, din nou ai dreptate.
O zi bună îți doresc de asemenea.