E un balcon cu iarbă de pampas. Dacă stai afară, pe trotuar, și privești la geamurile mari cu feroneria vopsită în alb, iarba de pampas și căcatul de porumbel îți atrag prima dată atenția. Doar cu scara ar fi posibilă o îndepărtare a murdăriei de pe partea stângă a balconului, un colț preferat de porumbei după cantitatea eliminată din fragilele corpuri aerodinamice.

Opus colțului obturat de murdăria porumbeilor se zărește un sfert de pânză incomplet colorată. Un șevalet stă alături de un uscător de rufe care scoate din când în când o femeie să-l umple cu haine. Uneori deschide larg geamul și scutură cu atenție lenjerii albe de pat. Femeia este un cap blond și un bust modest. Nimeni nu i-a văzut picioarele. Capul blond apare pe balcon doar să întindă haine și uneori să ude câteva plante verzi, o aloe și un alt soi care se găsește de vânzare la Ikea.

E un balcon din zecile de balcoane la care poți să privești nestingherit, ca vecin sau trecător, doar că nu o faci niciodată. Niște CD-uri vechi de la un balcon neacoperit, vizavi de balconul cu iarba de pampas, îi provoacă fulgerătoare orbiri capului blond. CD-urile răsfrâng direcția luminii și asta aduce o cugetare femeii. Cineva locuiește atât de aproape de mine, dar nu ne cunoaștem și nu o să ne cunoaștem niciodată.

Pare că atunci când scutură lenjerii aplecată peste pervaz, femeia își scutură pletele blonde și gândurile. Ce gând trist! O apropiere miraj. Certitudinea proximității pare că oamenii devin vizibili, cu un chip, cu o voce.

Nici un vecin nu a fost observat. Un singur vecin, o voce de dincolo de pereți, a împrumutat un glas, glasul femeilor din filmele porno. Ooooo! Aaaaaa! Daaa!

Foto: Carmen