Aceste zile aparțin întru totul însemnărilor. Supraveghez un copil de 3 ani, iar ziua pot să fur doar minute traduse în câteva pagini citite. Dar mă încăpățânez să leg propoziții, să-mi storc alăturări plăcute de cuvinte. Și asta doar ca să pot răspunde, când sunt întrebată: Ce faci?!

Citesc Ordinea mondială de Kissinger și Băieții de pe strada noastră de Naghib Mahfuz. Ziua închid toate geamurile și trag draperia în camera Marei pentru un aer respirabil în apartament. De la uși, pe care încă le așteptăm, nu funcționează nici aerul condiționat. Gătesc pentru supraviețuire. Beau cu frică o ceașcă de cafea. Fierea stă în vizită în măruntaie mai mult ca niciodată. Mă joc ascunsa cu Mateiu. Mama, unde ești? Mama! Seara a început să ceară povești. Am început cu Gulliver. A cerut altă poveste. Probabil fiind băiat, m-am pomenit povestindu-i Iliada, iar la final i-am recitat primul vers: Cântă, zeiță, mânia ce aprinse pe Ahil…, care la noi s-a transformat în Cântă, zeiță, nervii lui Mateiu. Îl amuză. Recită prin casă și verifică la mine. Așa, mama, așa?!

Petrec timp considerabil în casă, iar la amiază, printr-o liniște obținută de somnul lui Mateiu, mă simt ca într-o imensă burtă. Înghițită de bloc, asist într-o reprezentare de Eva nealungată din grădină, la zgomotele din adâncimea imobilului. Țevile de apă și pereții concep o existență separată, ignorată și misterioasă. Nu m-a poftit nimeni în partea adâncă, sediul fecalelor, lăturilor, gângăniilor și duhorilor. N-am ce face, ascult. Refuz să mă gândesc la întunericul blocului. Am început să caut copaci de apartament. După măslin, am găsit un soi de smochin. Îmi surâde ideea.

Știți întrebarea aceea: Dacă ați putea lua masa cu o personalitate, pe cine ați alege? Fără să clipesc, Freud aș articula, dar ieri am cochetat cu ideea de a-l alege pe Richelieu. De fiecare dată când îmi bag nasul în istoria și politicile lumii, Richelieu se înalță înaintea tuturor.

Voi cu ce personalitate ați prânzi?

Foto: Simona Nutu