În 18 iunie ne-am pus pe drum cu destinația Copenhaga. Nici unul dintre noi, Făt Frumos, Mara, Mateiu și cu mine nu mai călătorisem în Danemarca. Ca mijloc de transport am ales mașina. Ne-am propus să nu parcurgem mai mult de 800 de km pe zi. Mara rabdă din entuziasm, dar Mateiu rabdă până la următorul loc de joacă. Asta înseamnă opriri la două ore.

La Praga am ajuns la fix să prindem muzeul Kafka deschis. Angajatul, un adolescent amabil, după ce ne-a informat că s-a închis, ne-a lăsat totuși să intrăm. Come back tomorrow, ne-a zis. We leave tomorrow, am răspuns eu. Și uite așa ne-a poftit să vizităm.
Am revenit pe malul Vltavei unde ne așteptau Mateiu și tatăl lui. Am prânzit, am inspirat aerul, am savurat o bere. Ne-am ridicat și am pornit la pas spre ceasul astronomic. Viermuială pe străzi. Magazine cochete. Arhitectură abordată fantastic printr-un centru medieval păstrat aproape intact. Starbucks la fiecare colț de stradă. O femeie elegantă prinsă într-o discuție cu un preot. Marijuana în vitrine. Am părăsit orașul dimineața nu foarte devreme.

Pentru noaptea de 19 spre 20 iunie ne-am luat cazare la Rostock. De fapt ne-am luat o cameră la un hotel pe malul mării, la Warnemunde. Călătoria a început. Călătoria s-a sfârșit. Warnemunde a fost surpriza călătoriei – o plajă lungă, lată, ordonată, cu iarbă, cu căsuțe, cu copii desculți, cu vânt, cu far, cu faleză, cu restaurante îmbietoare, cu pescăruși-hoți de înghețată, cu buticuri, cu debarcader, cu arhitectură cu o armonie a formei diferită de ce am văzut în Germania, cu parcuri și cu vânt. Scurta poposire la marea Baltică m-a săgetat. M-am îndrăgostit ușor și mi-am lăsat un strop de suflet în urma feribotului care ne-a dus mai departe în Danemarca. Mi-ar plăcea să revin pentru Warnemunde și pentru marea Baltică.

Este obositor și exasperant să călătorești cu copii de 14 și 3 ani?! Da și da. N-aș renunța în ciuda oboselii, în ciuda exasperării. E suficient să-i privesc cum cresc și se dezvoltă după fiecare călătorie ca să mă apuc de pregătiri pentru anul viitor. Planul este Scoția, dar cred că Mara, prin evaluarea națională, o să ne amâne cu un an. Vârsta de 42 o s-o sărbătoresc pe plaiuri mioritice. M-am dus mult înainte și tot ce vreau să rețineți este Warnemunde.

Am fost la Warnemunde. Am văzut. N-am văzut suficient.

Warnemunde.