Sunt la Paltinis de la amiaza, ca localizare in spatiu. Tot de la amiaza inspir si expir primavara si iarna, iarna nu se lasa dusa, iar primavara desi pare sa se strecoare, se impune in grade celsius, azi 17. Dupa un pranz mai mult festin decat potolire a foamei, ma dusei in camera mea si recitii cele cateva pagini din manuscris. Si continuai cu inca patru. Apropo de nasterea creativa de azi, foarte ciudat suferii cu personajele mele. Scriam grabita sau scriam si stergeam, dar partea nemuritoare a fiintei mele o simtii.
Ca sa fac o comparatie, cand sufletul parca vrea sa-mi iasa afara din piept am o senzatie asemanatoare cu caramida fierbinte pusa pe piept de mamaie cand eram mica. Simt ceva greu care ma apasa, dar ceva cald ma alina si ma face sa ma simt bine.
Imi pare rau ca nu am nici o fotografie, in momentele astea il regret pe boemul meu Parjolea, ceea ce ma obliga sa leg o prietenie cu un pasionat de aceasta arta. Uneori am nevoie de fotografii pentru blog, iar eu nu reusesc sa surprind cu aparatul nepovestitul.
Cu acest text sfarsesc o prima jumatate de zi, dar in fiecare seara o sa pun pe blog cateva randuri despre intalnirea asta inedita cu mine.
Cata fericire imi da tarcoale…