Ploaie, ceata si crucile de pe marginea drumului. Ploaia rapida misuna in cuget ca o gaura neagra sau mii de paricule de molecule, ceata strapunsa de faza lunga a masinii dadea drumul peste tine fantomelor neacceptate de ratiune, iar crucile ofereau grimase ale eternei increderi de viata de apoi. Transfagarasanul ieri, realitate cu miros patrunzator de fum, cascaval afumat, carnati de casa si ceapa rosie, azi, o poveste in curs, fara cap, fara coada, doar datorie fata de cuvantul scris.
In Sibiu, sambata, centrul vibra de muzica medievala. Mergand de manuta, cap la cap, in sir sau rasfirati, literele adunate pe o firma m-au determinat sa ma desprind nevoit de prieteni si am patruns intr-o incapere ascunsa de soare sa citesc titluri de carti pentru turisti. Obiceiuri, datini, mestesuguri, ciobanasi, popasuri si munti se intreceau in fala pe coperte lucioase.
Am iesit impacata, cu sentimentul exact ca am intrat in librarie din datorie fata de cuvantul de scris, de meserie si nu din dorinta. M-am aprobat muteste si apoi am intrebat de un pahar de apa cu multa gheata, soarele ardea crestetul fara mila.
In Sighisoara m-am dres cu ceaiuri, ciorba de rosii cu busuoic si salate, raceala nu trebuie sa ma razbeasca. Peste lacul Balea, ploaia s-a dat in spectacol. Apa verde, cuminte, se lasa imbogatita. Verdele crud al altitudinii iti revigora tineretea de care uneori uiti ce falnic iti acopera umerii frumosi, bronzati, slabi. Fericirea ciugulea momente extatice in ceata, ploaie si prietenie. O masa lunga, cu zece ceaiuri aburinde a trimis acasa tot atatea suflete obosite, multumite, pline de promisiuni ecologice.
Sibiu, Sighisoara, Transfagarasan si zece prieteni sau o incercare de iubire la sfarsit de saptamana.