Mateiu a adormit și am luat repede laptopul în brațe. Nu citesc. Nu bag la spălat. Nu gătesc. Nu trebăluiesc. Mă grăbesc să vă povestesc despre Micul prinț. Cartea lui Saint-Exupery poate fi singura carte citită în viață de către persoanele care nu găsesc plăcere și datorie în literatură. E și o datorie să pui mâna pe o carte. O datorie personală pentru că ți se schimbă perspectivele. O datorie către ceilalți pentru că orice șlefuire adusă caracterului îmbunătățește calitatea vieții în societate.

Dacă citiți Micul Prinț o să învățați câteva lucruri elementare. Primul, fundamental și colosal, perspectiva. Mai multe persoane privesc același lucru, dar văd ceva diferit. În Micul Prinț este vorba despre un elefant înghițit de un șarpe boa sau o pălărie. În viața fiecăruia dintre noi poate fi orice.

Al doilea lucru pe care o să-l pricepeți va fi îmblânzirea. Cum cineva devine important pentru noi printr-o serie de gesturi aparent nesemnificative. Noi dăm intensitate sentimentelor. Ora la care se întoarce mama de la muncă. Turta dulce preparată de Ajunul Crăciunului. Duminica petrecută la Bufnițe. Etc! Fiți liberi să adăugați.

Al treilea lucru fixat în memorie va fi despre a fi și a avea. Cine suntem? Ce avem? Ce avem definește cine suntem?

Iar al patrulea lucru va fi o concluzie. E greu cu adulții. Și într-adevăr este. Prea mulți adulți au uitat copilăria sau o privesc prin filtre personale și distorsionate. Prea mulți adulți nu se chestionează de ce nu-și mai amintesc episoade întregi din copilărie. Prea mulți adulți nu realizează că s-au infectat de o maturitate pestilențială.

Într-adevăr e greu cu adulții și copiii chiar au răbdare cu noi! Și-o pierd în adolescență când se declară război.

Foto: Bogdan Mosorescu