Amintirile frumoase, datoria adultului

15310287_1384327964910687_1719150466_nÎntrebarea dimineții, la cafea sau la un ceai, ce ți-a adus Moșul? În 6 decembrie majoritatea oamenilor au conversația asigurată. Socializarea se înfăptuiește de la convenții.

Cum lucrez într-un colțișor de acasă, fără colegi, defulez pe blog. O să vă povestesc cum mi-am petrecut seara de Moș Nicolae. Mi-aș fi dorit să comand de la chinezi, să privesc la Big Bang Theory și să beau bere. Asta-i pofta ce-am poftit.

Mi-am așezat pofta în cui și am făcut turtă dulce cu Mara. Pregătirile au început de duminică. Duminică am cumpărat cele necesare, forme, hârtie de copt etc. Nu vreau să vă plictisesc. Ieri pe zi am frământat aluatul și l-am așezat la frigider până am luat mica bestie de la școală. Ne-am apucat de turtă dulce ca să treacă timpul până a ajuns Moșul să umple cizmele.

De ce am ales să facem turtă dulce? Pentru amintirile Marei. Când o să fie adult poate o să menționeze în treacăt despre cum a copt ea cu mama turtă dulce. Cred în impact și impresionabilitate. Așa ne păstrăm copilăria, din momente surpriză și emoție. Păstrăm ce ne-a impresionat, pozitiv sau negativ. Aseară am încercat să construiesc o amintire frumoasă și caldă.

A întins aluatul, m-a ajutat, și-a confecționat propria turtă dulce, un brad cu un vârf mai greu ca întregul și cocoloașe reprezentând globuri. L-am așezat cu grijă în tavă, iar ea a mai arătat din nou cu degetul că este al ei.

Mama și-a îndeplinit rolul. Amintirile frumoase sunt tot o datorie a adultului. Alegem să facem copii, ne dedublăm, părinte și femeie sau părinte și bărbat. Obligatoriu împreună și fără a renunța pe parcurs la unul dintre ei. Copiii au nevoie de părinți, părinții au nevoie de ei înșiși.

Am răspuns aseară nevoilor Marei, azi de dimineață scosei cărțile de la Gaudeamus din bibliotecă și îmi rezervai un bilet la teatru. Sunt atentă la nevoile mele, depresia nu mă avantajează.

Voi cu ce gânduri v-ați petrecut seara?

Gânduri, nu sentimente, atenție!

3 Comments
  • dam ăla
    decembrie 6, 2016

    Într-un amalgam de energie cinetică și potențială, valuri galbene se învolburau, ca mai apoi să fie contracarate în eterna ecuație a lui Bernoulli. Valurile constrânse de pereții din inox dar și particulele antrenate îmi întortocheau și, în același timp, îmi simplificau gândurile. Au fost câteva minute de liniște, până la atingerea temperaturii de fierbere, apoi a intervenit agitația: am pus prea puțin mălai și s-a dus naibii polenta. Știu că ai zis fără sentimente, dar citirea greșită a paharului gradat a dus la prima dramă a serii. Nu, stai, era și ultima. Dar s-a rezolvat, repetând același principiu al lui Bernoulli pentru o nouă polentă.

    Dar am încheiat seara tot cu un serial, tot liniștit, fără Moș Nicolae.

  • Dunia
    decembrie 7, 2016

    Dam, deși nu-mi este necunoscută ecuația cu care faci paradă, am auzit despre, nu prea o înțeleg. Fii bun și explic-o ca pentru maimuțe.

    Ați făcut mămăligă de Moș Nicolae? Super, o să încerc și eu cu Mara anul viitor.

    • dam ăla
      decembrie 7, 2016

      Principiul lui Bernoulli se aplică în majoritatea problemelor de dinamica fluidelor, dar sunt foarte multe variabile aici (dacă fluidul e compresibil sau nu și multe altele) – mai bine o lăsăm așa. N-are rost să dezvolt o relație simplificată, mai ales că nici eu nu cunosc prea în detaliu problema – dar era complet aiurea să zic că am amestecat mălaiul în apă.

      Eu nu-l prea simt pe Nicolae ăsta – sunt cu Crăciunul – dar mi se pare mult mai inetersant (și americănesc, ce-i drept) asta cu turta dulce. E mai festiv, așa.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
28 − 22 =