M-a apucat dorul de duca, anul trecut, aproximativ in aceeasi perioada, intotdeauna o luna a hreanului, dorul asta imi dadea tarcoale. In octombrie 2008 indemnam la desen, unul naiv, si juram ca astfel o sa ajungeti pe malul raului Arno. Azi, cu un umblet mai leganat, Italia pare atat de departe, si m-am oprit cu gandul la Praga. La aproximativ 800 de km distanta, astept infrigurata zorile de maine.
Pentru Gaudeamus 2009 deja mi-am facut planuri. Mi-am anuntat fetele, sorela se ocupa de biletele de avion si hotel, iar eu de itinerariu. Salman Rushdie nu va mai fi doar un nume pe o carte, vocea si carnea scriu si rescriu reprezentarea unui scriitor.
Plus… mi-am achizitionat din vreme bilete pentru concertul lui Tudor Gheorghe, si alte bilete pentru 2 piese de teatru. Florin Piersic o sa mi se arate pentru prima data pe o scena de teatru, in simtiri este eternul Harap Alb.
In toamna asta, temele mi le-am oranduit din vreme, imi ingrijesc sufletul ca niciodata pana acum. Nu sunt furnica lui Toparceanu, dar mica si pricajita nu-mi mai permit sa fiu.
Aducere-aminte:
– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjït!

Ploaie, ceata si crucile de pe marginea drumului. Ploaia rapida misuna in cuget ca o gaura neagra sau mii de paricule de molecule, ceata strapunsa de faza lunga a masinii dadea drumul peste tine fantomelor neacceptate de ratiune, iar crucile ofereau grimase ale eternei increderi de viata de apoi. Transfagarasanul ieri, realitate cu miros patrunzator de fum, cascaval afumat, carnati de casa si ceapa rosie, azi, o poveste in curs, fara cap, fara coada, doar datorie fata de cuvantul scris.
In Sibiu, sambata, centrul vibra de muzica medievala. Mergand de manuta, cap la cap, in sir sau rasfirati, literele adunate pe o firma m-au determinat sa ma desprind nevoit de prieteni si am patruns intr-o incapere ascunsa de soare sa citesc titluri de carti pentru turisti. Obiceiuri, datini, mestesuguri, ciobanasi, popasuri si munti se intreceau in fala pe coperte lucioase.
Am iesit impacata, cu sentimentul exact ca am intrat in librarie din datorie fata de cuvantul de scris, de meserie si nu din dorinta. M-am aprobat muteste si apoi am intrebat de un pahar de apa cu multa gheata, soarele ardea crestetul fara mila.
In Sighisoara m-am dres cu ceaiuri, ciorba de rosii cu busuoic si salate, raceala nu trebuie sa ma razbeasca. Peste lacul Balea, ploaia s-a dat in spectacol. Apa verde, cuminte, se lasa imbogatita. Verdele crud al altitudinii iti revigora tineretea de care uneori uiti ce falnic iti acopera umerii frumosi, bronzati, slabi. Fericirea ciugulea momente extatice in ceata, ploaie si prietenie. O masa lunga, cu zece ceaiuri aburinde a trimis acasa tot atatea suflete obosite, multumite, pline de promisiuni ecologice.
Sibiu, Sighisoara, Transfagarasan si zece prieteni sau o incercare de iubire la sfarsit de saptamana.

In sfarsit am reusit sa pun si pe blog interviul de la festival. Cu ajutorul boemului Parjolea, care stie sa converteasca, sa aplice exact formatul tolerat de wordpress, munca frumoasa, bine facuta, proportionata a familiei Luca poate fi ascultata, apreciata, observata. Asadar, Dialogul artelor – festival artistic stradal…

[vimeo=http://vimeo.com/6271715]

…

[vimeo=http://vimeo.com/6271843]

O leapsa de la Tomata ma pune la treaba, la scormonit prin amintiri livresti. Ce carti as recomanda eu unor anumite persoane? Sa vedem…

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?
Magicianul. De ce? Povestea si jocul sunt vitale in viata omului, iar dragostea te povesteste si te joaca, astfel traieti, inveti sa traiesti dincolo de dezamagiri.

2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?
Legendele Olimpului. Sunt convinsa ca le-ar citi cu drag si interes, doar joaca WOW.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?
Cartea nelinistirii a lui Pessoa. Intotdeauna prietenilor buni le recomand ceea ce eu numesc „carte de capatai”.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?
Cei trei muschetari. De mici trebuie sa invatam ce inseamna prietenia si loialitatea, iar Dumas pare sa fi facut un manual al prietenilor cu acest roman.

5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier/călător?
Hm!!! Aici mi-e putin mai greu sa raspund, ma gandesc la Jules Vernes, dar nu stiu sigur care carte, poate Copiii capitanului Grant.

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?
Idiotul sau Jocul cu margelele de sticla. Si nu as recomanda Idiotul datorita titlului, ci pentru ca amandoua cartile aduna in paginile lor viata unor personaje extrem de inteligente, cu mult bun simt, modesti, insetati de cunoastere, si nici un calomniator al meu nu si-ar putea lasa inima impresurata de asemenea simtaminte. Astfel, eu raman in continuare nemuritoare si rece in lumea mea, care niciodata nu o sa fie lumea lor.

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?
O piesa de teatru, Fizicienii de Durrenmatt. Subiectul captiveaza pe oricine, sunt convinsa, incercati numai!!!

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia “cu nasul pe sus”?
Fratii Karamazov. Cine sa te invete umilinta si pocainta mai bine ca parintele Zosima?

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Cum am eu impartita lista de bloguri, am 2 persoane, nu una, care apare prima in lista. Ama si Adrian Ciubotaru. Amei i-as recomanda superbul si imensul retetar al tatalui meu, si eu il mai rasfoiesc uneori, iar domnisorului Ciubotaru, sa vedem, sa vedem, sa zicem Diavolul meschin al lui Sologub. De ce? O intuitie si atat.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
🙂 Biblia, desi eu nu am citit-o, dar nici nu afirm ca stiu tot si inca putin sau ca le-am vazut pe toate in viata. Si fara persiflare, as recomanda Jurnalul fericirii al lui Steinhardt. Suferinta nu are margini, asta trebuie sa constientizam fiecare!.

Acum trebuie sa numesc si eu pe cineva: Dan, Maria, Costel si Madelin.