Zice Dunia

De 26 feb., 2015 0 0

10744899_878418005501688_733429488_nCu fiecare zi care trece, cu fiecare carte pe care o citesc, puzzle-ul vieții mele afective devine mai clar. Aproape văd clar în ceea ce sunt.

Mi-am însușit de la Freud imaginea și părerea despre Tatăl Atotputernic.
Mi-am însușit de la Huxley convingerea că viziunile pot fi explicate prin formule chimice.
Mi-am însușit din Marele Atlas ilustrat al Corpului Uman informația despre sistemul limbic al copilului care se află într-un stadiu capabil să resimtă, dar nu să controleze (crizele copiilor răsfățați). Nu o să mă satur niciodată să repet asta: copiii nu au creier să manipuleze, iar crizele au o explicație!

Mi-am însușit.
Tot mai fac asta.

Așa că m-am trezit într-o dimineață și mi-am zis: cred că yoghinii sunt cei mai odihniți oameni din întreaga lume. Mi se pare firesc ca orice întâlnire cu ei să poarte numele de eveniment, să se resimtă ca o mișcare de iubire, ca o perihoreză.

Yoghinii dorm. Oamenii care dorm sunt zei.

perihoréză, perihoreze s. f. (Grecism) Mișcare de iubire și de întrepătrundere a Ipostazelor în interiorul vieții treimice. Dumnezeu este unul în ființa Sa și subzistă în Ipostazele Sale într-o desăvârșită împreună-petrecere. – Din gr. perihoresis.

Notă: perihoreză este cel mai nou cuvânt pe care l-am învățat. O să scriu într-un text viitor despre evenimentul unde l-am auzit folosit.

Zice Dunia

De 9 feb., 2015 2 , 0

De ce vor unele femei să fie doar frumoase? Știu, mi s-a spus în repetate rânduri, pe mine m-au stricat cărțile, m-a copleșit Freud.
Stricată de cărți, copleșită de autori, uneori chiar de scriitori, îmi revine acum conștient un citat care îi aparține lui Constantin Noica: Dacă aveți neveste frumoase, este o barbarie să le confiscați total. Frumusețea trebuie să fie ca lumina, un bun care se distribuie fără să se împartă.

Mi-ar plăcea nespus, pentru mine ca femeie, să distribui și un alt fel de frumusețe, cea a minții. Să fiu responsabilă și de suspinul: ah, judecata, nesăbuința, înțelepciunea, frământarea, mintea ei de femeie!

Mi-ar plăcea.

Dunia zice.

Zice Dunia

Eu am citit Al doilea sex. Eu sunt al doilea sex. La mine spiritualitatea poate fi înţeleasă ca specific al culturii.
Aşadar, cu părere de rău, nu sărut nici o cruce, nici o mână de preot.

Zic.
Şi Zac.

Zic Zac, piesă de teatru, manifestare a culturii.

Zice Dunia

Mă zăpăceşte o senzaţie falsă că am o teză pe care o pot expune ca fiind prima etapă din triada lui Hegel: teză, antiteză, sinteză.
Ideea mea, ca expresie a unei legi logice, susţine că trupul meu ar conţine atomi din Sigmund Freud, Charles Darwin şi neapărat o sufragetă, dar încă nu i-am descoperit identitatea. De primii doi sunt absolut sigură.
Ce argumente am.
Ştiinţa:
Corpul unui adult de 70 de kg conţine aproximativ 6.7 x 10 la puterea 27 atomi şi este compus din 60 de elemente chimice.
Existenţa:
Un puternic ataşament faţă de personalităţile celor doi şi o sensibilitate exagerată când îi citesc. Am următorul exemplu: când am deschis o hartă ataşată la Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul vasului Beagle, cartea lui Darwin, am început să plâng.
Aşadar, în momentul naşterii mele, într-o seară de marţi a anului 1983, nişte atomi de Freud şi de Darwin mi-au completat elementele chimice ale corpului.
Aceasta este teza mea.

Îmi asum afirmaţia de mai sus şi abia aştept să descopăr sufrageta.

Zice Dunia

Aproape fără intenție, căci la început nu eram atentă, am devenit atrasă de o propoziție; am tras cu urechea la un el și o ea îndrăgostiți.

Tu ești tot ce am nevoie!

Nu specific cine a zis, el sau ea. Pentru ceea ce urmează să scriu, genul nu semnifică nimic.

Repet: tu ești tot ce am nevoie.
Adaug: nevoile se schimbă.
Consimt: manifest o atitudine condamnabilă și sfidez regulile morale.

Zice Dunia

Că suntem sau că facem, tindem spre frumos. Stabilit ca scop, frumosul derutează când devine punct.
Aici ne confruntăm cu povestea aparte a femeilor frumoase. Ce face o femeie frumoasă? E deja un punct.
Unele își permit prostia.
Unele își construiesc un corespondent. Devin o apariție a unei idei de frumusețe.

Zic și eu.

Zice Dunia

Intenționam să scriu câteva rânduri sub forma unei concluzii. Acum însă aș propune un silogism și să facem împreună o deducție.
Un raționament care pornește de la următoarea frază care mi-a fost adresată:

Ar fi o onoare ca numele meu să apără lângă al tău.

Aproximativ acestea au fost cuvintele, în fond afirmația susține un check-in La Căpițe aseară la concertul celor de la Traditional Quartet.

Și concluzia mea era aceasta: e semn de bătrânețe când o tânără domnișoară îți consideră prezența o onoare.

Tânăra are 14 ani.
Eu am 31 de ani.
Și este o onoare ca numele noastre să fie alăturate.

Am dedus prin onoare cei 14 ani pe care eu la 31 de ani deja i-am experimentat.

Dacă și altcineva mai are chef de joacă, poftiți vă rog.

Zice Dunia

O să fiu foarte îndrăzneață azi, poate chiar obraznică.
De ce se folosesc atât de mult femeile de copii pentru a-i face pe bărbați să se simtă vinovați?
Cu această întrebare nu arunc cu pietre în dragile mele femei.
Caut un răspuns la această apucătură.
Eu știu așa, suntem crescuți diferit, bărbatul pentru el însuși, femeia pentru ceilalți. Bărbatul să fie spontan, femeia să fie reținută în mișcări, bărbatul să fie mândru, femeia sensibilă.
După ani de educație separată între masculin și feminin, maternitatea nu transformă bărbatul. Simțim și gândim diferit.
Atunci de ce apucătura asta a femeilor? Foarte urâtă de altfel.

Zice Dunia

Reiau un subiect, dar mă supără ca o durere de măsea într-o zi de duminică. Iar duminica doar Urgențele se ocupă de asemenea dureri. La urgență, notez aici o impresie.
Atunci când oamenii se îndrăgostesc, eul se retrage foarte mult și crește iubirea pentru celălalt. În această sărăcire a eului plutim. După un timp, eul începe să crească la loc, iar atunci ne trezim paznicul celuilalt, nu egalul lui.
Tot mai mult în jur zăresc paznici și din păcate, cel puțin pentru mine, femeile sunt cei mai feroci paznici.
Am surprins frânturi de dialog la supermarket, am sesizat atitudini de cloșcă, am băgat de seamă priviri nimicitoare.
Ce mai joc! Un joc perdant. În lupta asta ne pierdem doar pe noi sau tot ce e frumos în noi, liniștea.
Nici un război exterior nu va distruge cât o neliniște de la interior. Stimulii aceștia de la interior au puterea unui întrerupător, sting ochii, și câți ochi de cărbune am surprins în jurul meu.

Mi-aș dori atât de mult să surprind și flăcări! Corect spus, mai multe flăcări!