La vreo 2 sau 3 ani după ce am născut m-a lovit un dor de a învăța. De a merge la școală, de a asculta un profesor, de a pierde șirul orelor într-o sală de lectură. M-am interesat de posibilitatea începerii unui doctorat. Nu m-a atras nimic, dar am purtat o discuție cu Ciprian Vălcan.

Au mai trecut niște ani, iar într-o zi aproape perfectă, la plajă pe un șezlong, mi-am mutat ochii de la cartea de pe picioare la albastrul melancolic al oceanului: pofta de învățare îmi dădea din nou târcoale sub influența lui Basarab Nicolescu. Visam deja la o nouă viață de student prin Cluj.

Multe s-au schimbat de atunci. Viața mea întreagă s-a reorganizat. Firește, nu m-am înscris la nici un doctorat. Dar acum știu în sfârșit ce vreau. O să arăt lumii ce a făcut Freud din mine. Am îmbrățișat cu entuziasm, dar mai ales convinsă unele dintre teoriile lui.

Am pornit prin observarea fetiței mele și prin cercetarea amănunțită a vieții mele sexuale. Partea ușoară ține de rolul de observator. Cu un prunc și cu lectura de specialitate am bifat doar prin prezență fazele de dezvoltare ale omului. Când Mara a descoperit o plăcere inexplicabilă pentru ea în urma unui duș nu m-am repezit să o întrerup. M-am purtat firesc, deși abia m-am abținut să nu râd. Am întrebat-o dacă e gata să iasă, iar ea mi-a făcut niște mărturisiri legate de ceea ce simțea.

La 7 ani, vârsta Marei, am un copil în stare latentă. Suntem singura specie cu o întrerupere de câțiva ani a instinctului sexual. Un somn îndelungat înaintea instalării dezechilibrului hormonal din adolescență.

Copilăria, cu importanța și cu viața ei sexuală, nu mi s-a părut grea. Am înțeles ușor ce se petrece cu organismul uman. Renunțând și la elementele religioase, – păcatul, vinovăția, răsplata-, mi-a revenit o imagine fidelă a omului. Nu-mi pare decăzut de pe nici un tron Omul. Din contră, găsesc ființa umană și mai frumoasă în frământările ei de a-i da vieții un sens. Aici se împart oamenii inteligenți: unii vor să aibă neapărat viața un sens, alții doar îi dau un sens prin simplul fapt că se trezesc dimineața și își sorb ceaiul sau cafeaua. Eu fac parte din a doua categorie.

Viața sexuală a individului, începând cu a mea, nu mi se pare deloc ușoară. Mi se pare direct legată de minciună. Când vine vorba despre sex, ne transformăm în Pinocchio. Cred că în Antichitate oamenii au trăit cea mai mare satisfacție sexuală. Viața nu avea valoare, trupul nu era văzut deloc ca un templu, iar plăcerea actului sexual alcătuia poate unica distracție.

Când au început descoperirile, când omul a început să-și acopere tot mai mult trupul, unii și-au acoperit și mințile. Din experiență, știu că ajungem să ne simțim nestingheriți în pat foarte greu, iar sinceri poate niciodată.

De aici pot face separat texte și texte. Intenția de azi stă în a vă anunța interesul meu pentru următorii ani: viața sexuală și nefericirea oamenilor. O viață sexuală nesatisfăcătoare e ușor de identificat: modifică comportamente, iar complexele, mai ales de superioritate vorbesc despre frustrări sexuale. Asta a făcut Freud din mine: un viitor specialist în sexologie dacă găsesc un doctorat.

Bucurosă o să răspund la orice întrebări. Am o condiție: să primesc întrebări formulate clar, fără iz batjocoritor.

Aștept reacții!

Foto: Bogdan Mosorescu