Cred că a venit în sfârșit momentul să povestesc despre spectacolul din 23 aprilie de la Covent Garden, Royal Opera House. Mă simt pregătită sufletește.
Am nevoie de susținere totuși.
Beethoven, ajutat de o anumită tehnologie corespunzătoare, vuiește. Biroul pare să vibreze sub laptop. Muzica lui ține gândurile mele într-un țarc. Rămân aici, concentrată pe muzică, pe dans, pe balerine, pe poante.
Se ivesc imagini de nicăieri.
Eu în metrou cuminte așezată pe scaun cu ochii lipiți pe panou să nu ratez stația Covent Garden. În brațe strâng un sac în care îmi duc pantofii cu toc.
Eu la garderobă zâmbind frumos și rugând să-mi păstreze și balerinii, căci deja îmi pusesem tocurile.
Eu savurând un pahar de șampanie la bar lângă un grup de ruși.
Eu pășind în sală, bucurându-mă ca un copil, mai să sar și să aplaud când am descoperit ce loc bun am avut. Central.
Sala.
O sală imensă, copleșitoare, plină de povești.
Și apoi spectacolul, balerinele, coregrafia, decorul. La decor au folosit mătase. M-a impresionat o bucată de mătase de dimensiunile cortinei pe care proiectau apele mării, iar apoi au transformat-o în pânza unei corăbii.
Din dansul balerinelor am reținut o anumită mișcare a picioarelor. Știți acel cling cling cling de clopoțel? Imaginați-vă o gleznă de balerină care redă acel cling cling cling. Eu am văzut și tot îmi vine greu a crede că e posibilă o asemenea mișcare.
La pauză, o bătrână doamnă m-a întrebat: are you enjoing? Oh, yes! Deși am rugat-o să repete întrebarea chiar și a treia oară, nu înțelegeam ce mă întreba, răspunsul a fost unul singur. Am continuat să conversăm despre România și iubirea de balet.
Am părăsit instituția privind în urmă, cu regret. Oare o să mă mai întorc? Oare plăcerea asta a mea, sublimarea, va mai primi asemenea satisfacții?
În 23 aprilie, la Royal Opera House, The Winter s Tale, am experimentat cea mai profundă și bezmetică satisfacție.
Cling, cling, cling.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
mai 14, 2014
Bine ca nu te-a intrebat despre caini, sa-ti fi stricat seara.
Si de ce sa nu te intorci, daca ti-a placut atat de tare? Daca trebuie, o sa te intorci. Eu asa as face. 🙂
mai 15, 2014
Cora, am fost de două ori în Anglia. Prima dată a fost un fel de tur, am vizitat și câteva sate. A doua oară nu am părăsit Londra. Am amintit și de sate deoarece peste tot am fost întrebată de unde vin. În nici un loc nu m-am simțit nedorită, disprețuită sau judecată după naționalitate. Din punctul ăsta de vedere englezii au o putere de detașare fantastică. Ei vorbesc cu un individ, român în cazul meu, iar problemele economice și politice nu tulbură cu nimic atitudinea și comportamentul.
Nu pot spune același lucru despre francezi sau italieni. La Roma mai să iau bătaie în metrou pentru că râdeam și vorbeam românește, iar la Paris, atât li s-au sucit francezilor ochii în cap și au pufăit ca am crezut că o să-i plesnesc eu.
Nu am făcut așa ceva, am primit educație bună. 🙂
Iar de întors, sigur că m-aș întoarce negreșit, doar să pot. 🙂
mai 15, 2014
Englezii sunt niste lorzi, da. Dar spun ce gandesc si asta fara inhibitii, nu sunt lunecosi ci foarte directi, dupa parerea mea.
Mi-a intrat intr-o zi in galerie un englez la 30 si ceva de ani, simpatic, care lucra in publicitate sau ceva pe acolo. Voia sa-mi propuna un serviciu, dar am ajuns repede la concluzia ca aveam deja ceea ce propunea el.
Am vorbit despre una, despre alta, amandoi aveam timp. La un moment dat am ajuns evident la ro. Mi-a spus ca a fost deja in ro si ca prietena lui vine din Polonia. Am discutat despre politic, comunism si am facut o remarca la un momet dat, ceva de genul: „in ro, ca in toate tarile ex-comuniste… bla bla bla”.
La care el a subliniat calm, cu un zambet direct: ” ei, sa nu ne hazardam si sa comparam romania cu polonia, totusi”. Am ras si i-am dat dreptate, cunoscand oarecum Polonia de dinainte de „89, tatal meu a locuit vreo 2 ani acolo.
Deci nu e vorba de dispret, ci de realitate.
Daca ai vedea ce zic multi englezi pe FB(schimbam deseori replici, sunt pe multe situri pro-viata pentru cainii strazii)… cel mai des am auzit „shame on you, Romania”.
Ieri, un amic neamt a postat o poza cu el intr-un tricou pe care scria in romaneste: „cainii strazii au dreptul la viata”, iar un belgian mi-a zis acum ceva vreme: ” dar noi, belgienii, iubim animalele”.
Si nu, nici unul nu ma dispretuiau ca persoana, dar toti dispretuiau feroce(ca sa ma exprim plastic) crima si/sau nepasarea. 🙁
mai 16, 2014
Sunt lorzi, da. 🙂
Despre câini. Nu știu dacă ți-am mai spus, pe blog sigur am notat câte ceva.există multe asociații în România care salvează câinii străzii. Eu însămi mai ajut uneori, cum pot, două din asociațiile din Timișoara.
De altfel, deși iubesc câinii și de mică am fost înconjurată de câini plus alte animale, prima mea amintire nu e mama, ci câinele de atunci, o superbă cațea gri, sunt de acord cu eutanasierea, nu cu măcelul care se practică.
Un câine este o mare responsabilitate, am câine, mai nou și un iepure. Cine nu e pregătit să-și asume responsabilitatea, să nu ia un animal în grijă. Pun semn de egalitate între proprietarii de câini și femeile de 30 de ani care încă nu au un copil. Să facă copil toate femeile de 30 de ani pentru că au 30 de ani? Să adoptăm un câine doar pentru că este la adăpost?
Mi se pare greșit. E vorba de o educație corectă. Stăpânii să-și sterilizeze câinii, iar dacă nu-i sterilizează atunci să nu-i lase liberi pe străzi pentru a mări posibilitatea creșterii cățelușilor abandonați. E greu s-o scoți la capăt cu cățelușii abandonați în prima zi, personal am încercat să salvez de-a lungul timpului mulți, iar acum am sufletul schilodit.
Totul stă în educație.
mai 16, 2014
Eu am sufletul schilodit prin faptul ca am crescut in ro si tot ce-am vazut in toata copilaria a fost omorarea cainilor, la coltul scolii, de catre hingheri. Oare de ce alesesera ca loc al mortii exact coltul acela al scolii pe care nu-l puteai ocoli nici daca voiai?
Nu, nu e bine sa obligam femeile de 30 de ani sa faca copii, dar ma intreb ce s-ar intampla daca niciuna din femeile de 30 de ani n-ar mai face? Poate de aceea societatea incurajeaza natalitatea… Sigur ca nu e bine sa continuam comparatia dar diferenta sta poate in faptul ca societatea iubeste copii, ca sa nu zic pur si simplu ca acesti copii sunt utili societatii. Ca sa fim seriosi, cati iubesc neconditionat copilul tau?
Un caine este o mare responsabilitate si o mare bucurie, sigur ca trebuie sa ai o anume disponibilitate sufleteasca sa ingrijesti un animal care-ti ofera in schimb doar dragoste. Unii isi investesc sentimentele exclusiv in oameni, altii exclusiv in familia lor iar altora nu le trebuie pur si simplu…
E frumos ce zici tu despre stapanii care trebuie sa-si sterilizeze cainii, etc. Dar multi nu o fac, pentru ca nu sunt suficient de inteligenti sa inteleaga implicatia. Iar noi cei care suntem suficient de inteligenti, ce facem? Nu pedepsim stapanii, nici nu-i educam, pedepsim cainii.
Nu, eu nu sunt pentru eutanasierea unor caini a caror singura vina este aceea ca s-au nascut. In clipa in care as fi pentru nu m-as putea considera demna de a trai in secolul 21. In clipa in care as fi pentru as accepta tacit ca orice entitate mai puternica decat mine poate dispune cum vrea de viata mea. Fereasca dumnezeu de invazii sau de aparitii extraterestre.
Si ca sa nu ma lungesc inutil, eu cred ca totul sta din pacate in ne-educatie.
PS- Despre asociatiile care ajuta cainii in ro stiu, sunt implicata extrem de activ in activitatea catorva. Acum vreo 2 luni a fost salvata o catelusa care fusese mutilata si era paralizata; am participat indirect la salvarea ei, a fost operata, etc. Dupa circa o luna mergea din nou, iar acum e fericita pe o canapea din UK. Cineva de acolo i-a dat o sansa, iar cu ajutorul meu, catelusa traieste.
mai 19, 2014
Cora, totul stă în educație. Pe viitor, toți mai mulți stăpâni își vor steriliza animalele.
Nu am nimic împotriva eutanasierii, uneori e o soluție, alteori doar unica soluție când câinii au trăit numai pe stradă fără nici un fel de vaccin. Eu susțin eutanasierea și la oameni în cazuri de cancer, de exemplu. Într-o asemenea situație mi-ar plăcea să aleg singură cum să mor. Și nu am nimic împotriva avortului.
Sunt alegeri care afectează viața unei persoane, dar există ore în viață când suntem foarte copleșiți, iar a fi om mai presupune să nu iei întotdeuna cele mai umane decizii, ci cele mai raționale decizii.
Și aici nu vorbește sufletul meu schilodit, ci câinii abandonați pe care i-am îngrijit, copiii orfani pe care i-am legănat. Când merg la asemenea centre de copii mereu mă întreb de ce mama lui nu a raționat printr-un avort? Ce bine și-a făcut ei înșiși și pruncului de la mine din brațe care are un an de zile, dar știe să doarmă la program cu alți 20 de copii? Iar după 2 ani pleacă în alt centru, iar de acolo care e viața lui? Sau poate fi numită viață?
mai 19, 2014
Si totusi, nu-i eutanasiezi pruncul!
Conform DEX:
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea.
In cazul unui bolnav in faza terminala, etc… acest termen se aplica. In cazul unui animal/ copil perfect sanatos asta se numeste CRIMA. Ar trebui sa facem distinctie intre termeni.
Si n-ar trebui sa afirmi ca acel copil sau acel caine si-ar dori sa fie mort decat acolo cu tine, din moment ce nu ai certitudinea asta. Vorbim de viata si moarte aici, nu facem analiza pe text.
Nenorocirea copilului aluia nascut nu e nasterea lui, nasterea lui e un miracol, nenorocirea lui e ca s-a nascut in ROMANIA unde nu are nici o sansa.
Nenorocirea lui e ca s-a nascut dintr-o mama care n-a beneficiat probabil de nici un suport de nici un fel din partea unei societati schilodite formata din „oameni rationali”.
Faptul ca tu consideri ca lui i-ar fi mai bine mort decat sa traiasca acolo denota exact realitatea tarii tale, de care, culmea, esti mandra! Faptul ca viata lui nu poate fi numita viata se datoreaza mentalitatii unui popor care traieste inca in Evul Mediu si care nu vrea sa se schimbe. Nu vor veni extraterestrii sa schimbe viata copiilor astora si nici pe cea a cainilor, schimbarea incepe de la asistenta care atunci cand ii ia in brate le adreseaza o vorba buna, de la seful nu stiu care care nu le mai fura banii de lapte, de la nenorocitii de guvernanti care fac dracului ceva a.i. acei copii sa poata fi adoptati de familii responsabile care-i doresc. Si familii de-astea sunt multe! Schimbarea vine de la tine care nu-l priveste ca pe un avorton in viata, ci lupta cu mentalitati pentru drepturile lui, in loc sa scrie texte gen „l-am luat in brate 5 minute, de Craciun si-am citit in ochii lui ca-i era mai bine mort”.
„A fi om nu inseamna sa iei … ci cele mai rationale decizii”.
Ma faci sa rad, Dunia draga! Decizia rationala de a ucide? Asta numesti tu a fi om?
A fi Om inseamna sa-ti dai seama ca nu esti aici pentru a nimici totul in numele unei vanitati nemasurate. Inseamna sa „belesti ochii” in jurul tau si sa vezi c-am ajuns sa ne omoram intre noi pentru 1galon de benzina, ca sa ne plimbam cururile in SUV-uri care mai de care mai mari si mai scumpe, c-am ajuns sa nu mai incapem in izmene de cat de importanti suntem noi OAMENII? Am ajuns sa exterminam tot, citeam zilele trecute c-o sa ucidem dracului si albinele. Dar cui dracului ii pasa de albine? Cui ii pasa de caini? Cui ii pasa de elefanti? Cui ii pasa de copii strazii? Cui ii pasa de vecinul X care e bolnav mintal si mai bine-l eutanasiem dracului decat sa facem ceva pentru el, ca stim noi ca i-ar fi mai bine mort decat sa se chinuie asa.
Mi-ar placea sa pot sa nu judec, dar m-am saturat sa fiu considerata nebuna doar pentru ca nu promovez MOARTEA.
Vrei sa discutam pragmatic? Incepem cu analiza sumara a acestei fraze:
„Nu am nimic împotriva eutanasierii, uneori e o soluție, alteori doar unica soluție când câinii au trăit numai pe stradă fără nici un fel de vaccin.”
Aceasta fraza nu vrea sa spuna nimic, nu exprima nimic clar, e un fel de scuza lamentabila a celei de dinainte care macar era clara: „…deși iubesc câinii (…) sunt de acord cu eutanasierea”.
Ce legatura are faptul ca au avut sau nu vaccin cainii si „eutanasierea”? Vrei sa spui ca TOTI cainii care n-au fost vaccinati sunt bolnavi? Cine zice asta? Vrei sa spui ca toti sunt agresivi? Cine zice asta?
Mai spui: ” Pe viitor, toți mai mulți stăpâni își vor steriliza animalele”.
De unde stii? Si ce inseamna „tot mai multi”, dpdv cantitativ?
Ceea ce am scris mai sus n-a fost scris de „sufletul meu schilodit” „non plus”, ci de constiinta mea de om.
Si am facut-o convinsa fiind ca ceea ce spui a fost gandit in graba sau la oboseala si poate sub semnul intoxicarii masive cu mizerii care se practica continuu in ro.
Scotoceste-ti adanc mintea si inima. Eu sunt convinsa ca tu poti mai mult.
mai 19, 2014
Măi Cora, omul ăsta sunt eu, mai mult nu pot, oricât aș scotoci. Poate nu sunt om, și nici nu par, după toate rândurile tale.
Țara asta mă mulțumește, oricât de schilodită ai plecat tu sufletește din această țară. Dacă o să ajung să fiu nemulțumită, o să iau măsuri.
Nu pot să-ți spun altceva pentru a fi pe plac și nici nu o să caut să explic.
Iar dacă tu zici că folosesc scuze lamentabile, atunci și asta o fi adevărat, prea o spui cu patos.
Și mereu faci presupuneri că scriu sub o anumită stare, greșit, îți spun și acum, eutanasierea e o alternativă, la animale sau oameni, avortul este o alegere.
Nu prea mă interesează că sunt o dezamăgire pentru tine sau om în ochii tăi, îmi port de grijă să nu mă dezamăgesc pe mine și să fiu om pentru mine.
mai 19, 2014
Am facut presupuneri sperand ca ceea ce-ai spus despre copii si caini n-a fost cantarit indeajuns. Ti-am pus si intrebari, dar ai ales sa nu raspunzi si e dreptul tau.
Ideea nu era sa-mi fii pe plac, nu ma intereseaza cum isi face nimeni viata, dar pana una alta felul in care actionati voi acolo acum in numele unor decizii „rationale” si pretul pe care-l puneti unei vieti, pune capat multora.
Iar din romania n-am plecat atat de schilodita sufleteste pe cat iti inchipui, vad ca insisti pe acest aspect(apropo de presupuneri), deci sa-l lamurim: am plecat de-a dreptul scarbita.
Cat despre „patos”, ai dreptate, am preferat intotdeauna actiunea directa, nepasarii.
„Scuza lamentabila” se referea strict la fraza aia fara de sens si daca esti corecta cu tine, o citesti si tragi singura concluziile.
In rest, cling cling…
mai 20, 2014
Discutie cu nemtii despre caini. O nemtoiaca care a urmarit destul de mult situatia actuala europeana mi-a spus ca Germania nu are dreptul sa nu comenteze . In anii
1930 -1935 -1940 se practica eutanasierea pe strada: daca un politist/militar gasea caine fara lesa, avea dreptul sa scoata pistolul si sa il impuste. Iar acum sunt cateva asociatii care iau caini din romania de pe strazi pt teste de laborator! da, acei caini sfarsesc…
Si belgienii eutanasiaza. Oho! da, nu mai e niciun caine pe strazile belgiene, pt ca au fost eutanasiati. A fost un scandal in presa acum cateva luni cand un belgian a adus catelus din alta tara si l-au obligat sa il eutanasieze. Din Romania si Polonia nu ai voie sa aduci caini in Belgia … gata, am gasit stirea: http://wamiz.com/chiens/actu/basile-un-petit-chien-abandonne-sauve-puis-euthanasie-en-belgique-4462.html
In Europa sunt 3 tari care nu mai eutanasiaza animalele. Si 2 tari care eutanasiaza in 48 de ore. In Belgia, 1 pisica din 3 abandonate …e eutanasiata. Cifrele abandonurilor cresc in perioadele de vacante. Deci si altii au probleme. Dar cand a fost atacat un copil, toti cainii au fost eutanasiati si stapanul pus sub acuzatie de crima din imprudenta.
Solutia recomandata de nemtoaica pt Romania: amenzi drastice. Plus sa plateasca cei care au animal si locuiesc in oras. Am tacut si i-am dat dreptate. Pana la urma
mai 20, 2014
hhahha, Arakelian, „pana la urma”? Cu cateva luni in urma imi spuneai ca esti de acord din start cu omorarea cainilor, deci ce s-a schimbat?
Ce incerci tu sa-mi explici, ca e legitima legea asta a crimei data fara vreun alt suport(fara una care sa oblige la sterilizare, fara amenzi drastice care sa se aplice si fara controale la tara)??? Ai vazut in Ro programe serioase de adoptie facute de autoritati? Eu nu! In schimb am vazut cum incearca sa se opuna cat pot la adoptii, caci fiecare caine adoptat inseamna unul in minus la „eutanasiere”, deci mai putin bani la pusculita.
Recunoasteti ca nu va pasa, e mult mai cinstit! De omorat e cel mai usor si de bagat banii in buzunar. Ceea ce nu realizati voi e ca aceste crime sunt INUTILE fara alte legi aplicate.
Am avut discutia asta de 7 mii de ori impreuna, Arakelian. Ori nu citesti ceea ce scriu, ori te doare-n cur, scuzati-mi expresia.
Incerci sa ma convingi ca MOARTEA e solutia? Nu va fi niciodata solutia, ne stingem ca natie, tot ce ne ramasese era un strop de bunatate.
Germania a omorat oameni, asta inseamna ca nu-i da dreptul sa se opuna crimei? Si-or fi dat seama in 50 de ani ca n-a fost tocmai bine ce-au facut. M-am saturat de scuze inutile. Scuze ca sa omori?
In fine, va las sa va bucurati de spectacol!
mai 22, 2014
sunt inca de acord, cu legile predominant in Europa: tot ce este neadoptabil; eutanasiat – sunt o gramada de alte probleme mai grave actual in Romania, si nu sunt fonduri pt altele – de ex. un caine primeste in adapost de 10 ori multi bani decat un copil.
Insist sa exemplific faptul ca un neamt/italian/belgian de astazi e usor acum sa arate cu degetul catre Romania pt ca stramosii lui au facut deja acest sacrificiu moral. Ei nu sunt pusi in dilema asta pt ca nu exista niciun caine vagabond in Bruxelles/ Aachen pe strazi. Dar inperioada interbelica si post-belica au fost, si datorita riscului de turbare si TBC au omorat tot, si metodele au fost barbare (de ex. in unele zone in Franta au apelat la… spanzuratul lor).
Faptul ca am citit, m-am documentat, si interesat si vazut ambele fatete ale vietii ne arata ca ne pasa, si mie si Dduniei. Ca nu suntem de aceeasi parere ca tine, e altceva. Eu imi argumentez parerea.
Da, ca si Ddunia, prefer sa sustin ceva mult mai grav in Romania: copiii abandonati, copiii din familii in prag de abandon, omorati de ignoranta. Prefer sa salvez copiii omorati. Da, sunt copii omorati in Bucuresti de.. caini vagabonzi. Sunt cateva mii de copii anual ajunsi la spital muscati grav!, unii mutilati. Avem prioritati.
Nu pot salva totul, ci incerc sustin cativa copii. Daca ai cont pe facebook – iti dau link-uri de copii care traiesc in cocioabe de carton si merg la scoala in zapada in papuci de plastic. Alaturi de cateva mame, am reusit sa le oferim sansa sa nu abandoneze scoala (nu anul asta). Consider ca mai bine ajut un copil sa ajunga om nu analfabet, pt ideea de efect in cascada: acest copil va fi un om mare care fi un ajutor pt altii.
Faptul ca tu nu urmaresti informatiile asta, nu ma face pe mine sa te acuz de ignoranta – ci doar sa inteleg ca tu ai alegerile tale. Eu inca am prieteni in Bucuresti, medic pe salvare, voluntari in echipele de suport, veterinari, contacte directe, merg periodic acolo si vad efecte. Am sunat la ecarisaje, am intrebat direct care e situatia – nu doar vorbesc de la distanta. Mi-e usor ca unde sunt imi e bine. Dar celor de acolo … nu le e la fel de usor.
mai 23, 2014
„de ex. un caine primeste in adapost de 10 ori multi bani decat un copil”.
Primeste pe hartie (in realitate cainilor li se vinde pana si hrana) pentru ca banii cainilor sunt usor de furat, pe cand ai copiilor nu, ai copiilor trebuie sa ajunga la copii/parinti. Cu cat se aloca mai mult, cu atat castigul e mai mare, ce nu pricepi? Si va fi asa mult si bine, pentru ca nu se sterilizeaza(sterilizarea opreste izvorul de bani, pe cand omorarea cainilor care se nasc poate continua la infinit, producand profituri la infinit). E greu de inteles? Mie mi se pare ca e simplu…
Neamtul si italianul au facut asta in secolul 18,19? Asta ne da dreptul noua sa ne purtam asa acum, in secolul 21, fara sa ne intoarcem in negura istoriei? Ma faci sa rad.
Inseamna ca holocaustul se poate reproduce fara probleme… cu logica asta.
„Consider ca mai bine ajut un copil sa ajunga om nu analfabet”.
„Da, ca si Ddunia, prefer sa sustin ceva mult mai grav in Romania: copiii abandonati, copiii din familii in prag de abandon, omorati de ignoranta.”
Si de unde stii tu ca eu ma opresc la caini, mai Arakelian?
Cine-ti permite tie sa presupui ca eu nu ma ocup de copii? Faptul ca nu scriu pe blog ca-i tin in brate?
STII TU FATO, DE CATI ANI DE ZILE AJUT EU COPII AFRICANI? STII CATI COPII MERG LA SCOALA DATORITA MIE, ANUAL? STII CATI OAMENI AI STRAZII MANANCA O MANCARE CALDA CUMPARATA DE MINE, FATO? Ce logica infailibila iti spune tie ca grija fata de caini o exclude pe cea fata de oameni? Sau repeti ce se da la tv? Faptul ca exista in ro copii desculti dovedeste ca nu-i ajut eu? Stii cati copii desculti si flamanzi sunt in Africa?
„Faptul ca tu nu urmaresti informatiile asta, nu ma face pe mine sa te acuz de ignoranta…”
DE UNDE STII TU CE URMARESC EU SI CE NU? CUM ITI PERMITI TU SA SPUI CA VORBESC DE LA DISTANTA? Stii tu daca am familie, prieteni, etc, in ro?
Discuta pe exemple concrete, nu pe presupuneri de doi lei, asta nu dovedeste decat incoerenta argumentatiilor tale.
Ti-am cerut doar sa recunosti onest ca esti de acord cu moartea cainilor, nimic mai mult. Faptul ca-ti stiam parerea m-a facut sa nu cad in capcana discutiilor interminabile si sterile cu tine. Te asigur ca viata ta e ultima mea preocupare, iar acest comentariu este ultimul pe care ti-l adresez.
mai 23, 2014
Cora, mai citeste o data comentariul meu. Eu am scris despre mine, ce gandesc eu, ce decizii am luat eu, si de ce le-am luat, am incercat sa inteleg ce s-a intamplat in celelalte capitale/orase mari in ultimii 50 ani, am fost in 2 spitale de copii din Bucuresti dar si intrebat in centre de ecarisaj (personal nu am fost, dar am sunat si intrebat si evaluat). Si concluzia pt ramane ferma: eutanasierea. amenzi si re-educarea maselor romanesti. In ordinea asta.
Ce faci tu este absolut decizia ta.