Hotărâsem ieri să zac toată ziua în pat. Să nu mă ridic, să stau, să mă zvârcolesc, să-mi plâng de milă, să refuz orice stimul de la exterior.
S-a întâmplat întocmai cum mi-am propus toată dimineața. Înainte să vină și prânzul peste mine în așternut, a sunat telefonul. Mi-a fost solicitat un interviu de la Radio Timișoara pentru campania Poartă o carte!

Am sărit din pat. Am dat un telefon, am dat năvală în bucătărie, am dat buzna în cărți.

Am anunțat interviul.

Am gătit pentru gândirea analitică. Cum să vorbesc? Cum să exprim simplu și concis talmeș balmeșul din capul meu?! Cum să-mi stăpânesc emoțiile și rușinea?! Variante de răspuns îmi apar când gătesc.

Am citit. Lectura mă calmează.

A sosit ora interviului.

– Alo! Bună seara, bună seara!

Cum m-am descurcat? Nu prea m-am descurcat. Cer îngăduință. Dar altceva voiam să notez aici. Nu mi-am permis ieri să glumesc la radio și să apelez la ironia ușoară de care fac exces când vine vorba despre mine. Într-un fel, nu mi s-a dat voie.

Da, nu fac întotdeauna ce vreau eu. Paula Dunia Aldescu trebuie să mai și asculte.

Am ascultat.

Am renunțat la zeflemea, dar tot am reușit, în direct, să le arăt ascultătorilor cât de împrăștiată și ignorantă sunt.

– Ne spuneți adresa de mail unde pot fi trimise fotografiile?

– ?!

Pauză. PAUZĂ. Nu am știut adresa de mail.

O notez aici.

contact@dunia.ro

Promit un viitor mai coerent.