Contrapunct, prezența simultană a femininului și masculinului

Să ne amuzăm puțin, căci este duminică, plus că blogului îi prinde bine o îndepărtare de la Auschwitz.
Am început pe tren romanul Punct contrapunct al lui Aldous Huxley și după 100 de pagini am citit acest dialog delicios.
Deliciul este apreciat din postura mea masculină pe care aleg s-o port în lume uneori. Și vreau chiar să-i dedic acest dialog frumoasei mele prietene, Andra.
Așadar…

...întorcându-se spre soțul ei, îi apucă mâna și se strânse drăgăstoasă lângă el.
– Ții minte acele seri? întrebă ea. În grădina de la Gattenden? Ții minte, Phil?

– Care seri? întrebă el.

– De ce nu mă mai iubești? îl întrebă ea.

– Elinor, ce te-a apucat să vorbești așa?
– Pun o simplă întrebare, continuă el, cu dorința să aflu ce vrei să spui. Iar tu îmi răspunzi, plângându-te, că nu te mai iubesc. Nu reușesc să văd legătura logică.
– Știi foarte bine despre ce vorbeam, răspunse Elinor. Și pe deasupra, e adevărat, nu mă mai iubești.
– Te iubesc, ce să-i fac, spuse Philip, și argumentând (deși știa că inutil), în domeniul dialecticii, își continuă ca un Socrate în miniatură contrainterogatoriul. Vreau să știu neapărat cum am ajuns aici de la discuția inițială. Începusem cu serile și acum…
– Oh, știu că te ferești… Crede-mă, Phil, nu-i mai generos să eviți întrebarea, din contră, e mai crud.
– Dar nu evit întrebarea! replică el. De ce aș face-o dacă te iubesc.
– Da, dar cum? Cum mă iubești? Nu așa ca la început. Sau poate ai uitat.
– Fetița mea dragă, protestă Philip, fii mai exactă. Ai spus doar acele seri și ai pretenția să ghicesc despre care seri e vorba.
– Firește că am, spuse Elinor. Ar fi trebuit să știi. Ar fi trebuit să știi, dacă te-ar mai interesa. De asta mă plâng. Crezi că pot uita acele seri?
– Le-ai uitat complet, adăuga ea pe un ton de reproș.
– Nici vorbă, mi le amintesc, spuse Philip nerăbdător. Atât doar, că nu-mi poți ajusta memoria instantaneu. În momentul când m-ai întrebat, s-a întâmplat să mă gândesc la altceva, asta-i tot.
Elinor suspină:
– Aș vrea să mă pot gândi și eu la altceva, spuse ea. Asta-i nenorocirea, n-am alte gânduri. De ce trebuie să te iubesc atât de mult? De ce? Nu-i drept.

Punct.
Punct cu lectura, nu partea din titlu a romanului. Acum revenim cu câteva rânduri ale mele.
Am râs când am citit și am și împărtășit imediat cu prietena mea Andra acest fragment. M-a întrebat zâmbind ștrengar, bătând din gene de ce îi citesc tocmai ei.
Eu am ridicat din umeri și i-am răspuns cu un așa, parcă.
Dar ce strașnic dialog dintre partea feminină și partea masculină. Nu mă exclud total din partea feminină, dar nu pot să nu adaug, e vina bărbaților că noi nu avem și alte gânduri?

3 Comments
  • Edi Popescu
    iulie 14, 2013

    Vina presupune ceva rau. As spune mai degraba „datorita”. Iubirea inseamna daruire, a ta catre celalat, fara scop, fara asteptari fara dorinte. In momentul in care daruiesti cu gandul la rasplata pierzi esenta. A astepta ca celalt sa te iubeasca cu aceiasi intensitate e o dovada de egoism, e o dovada a faptului ca in adanc te iubesti mai mult decat il iubesti pe celalat. Se pune intrebarea, iubim o persoana pentru ceea ce este sau pentru iubirea pe care ne-o ofera?

    • dunia
      iulie 14, 2013

      Eu am folosit vină cu sensul de greșeală, datorită vine în altă discuție, aceea cu din cauză/datorită, notă negativă, notă pozitivă.
      Și dacă tot adusei în discuție notele, să rămân puțin aici. Nu văd într-o notă negativă egoismul în iubire, iar de aici discuțiile ar ajunge la nesfârșit, le-a început Platon în Antichitate și nu le-am epuizat.
      Iubim o persoană pentru ceea ce este, foarte bine, dar cum anume o iubim?
      O iubim cum ni se oferă, cum se oferă persoana, iar persoana vine să te iubească pe tine, iar tu, ei bine tu ești o anume poveste, plină de individualitate.

  • Edi Popescu
    iulie 14, 2013

    O iubim daca ceea ce descoperim la ea ne atinge. Sa nu uitam ca toti ne ducem viata in spatele mastilor iar momentele de expunere sunt destul de rare in general. Dar iubirea nu naste in mod necesar iubire. Daca eu iubesc o persoana nu inseamna ca aceea persoana ma va iubi doar pentru ca o iubesc desi e posibil sa se intample si asta. Pot la fel de bine iubi si o persoana care ma respinge, care nu mi se ofera ci din contra. Iar daca sunt in cazul persoanei careia ii se ofera o alta, prin iubire, atunci ei bine, o voi iubi daca va declansa, prin ea insasi sau prin ofranda ei, acel ceva ce ne face sa iubim o alta persoana.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
17 × 30 =