Dar eu de ce nu reușesc? Momente de chinină

10985903_936475546362600_3964106309286378513_nScriu unele texte pe blog pentru explicații. Mi s-au cerut puține de-a lungul anilor, dar mă simt responsabilă să ofer uneori lămuriri.

Există un punct sensibil în construcția Duniei. Subiectele abordate, discutate, aruncate, mâzgălite dețin puțină forță de atracție. Iar eu, creatoarea de conținut, nu vreau să țin cont de senzațional, de chestiunile fermecătoare care aduc trafic.

Mi-a intrat în cap de la început semnificația blogului: calitate.

E adevărat, poziția deosebită la care țintesc, a pricinuit momente de chinină. Zile întregi de amar și chinuri sufletești. M-am făcut vinovată și de enorma greșeală de a mă compara. Dar eu de ce nu reușesc?

Întrebarea, stupidă, recunosc, e firească în orânduirea mea ca individ în societate. Mi-am dorit și încă îmi doresc să fiu considerată o persoană care-și folosește creator intelectul. Sunt stăpânită de tendința de a mă face diferită de ceilalți. Mă simt deosebită, chiar și atunci când a fi deosebit se suprapune peste un portofel gol.

M-am ambiționat în această atitudine. Accept compromisul sub formă de granule homeopate. Citiți așa: până nu se îmbolnăvește blogul de cancer, nu consimt chimioterapia.

Ce înseamnă chimioterapia în context? A discuta despre:

1. parenting
2. comunitatea gay
3. biserică
4. lipsa de eficiență a poliției române
5. dezgustul față de România
6. critică aspra despre primitivismul celorlați
7. etc

Notă: am vorbit despre fiecare subiect pe blog, dar nici unul nu a dominat. Stăpânirea îmi repugnă în orice formă întâlnită.

Am ales să aduc în fața cititorilor, aproximativ 100 de unici pe zi, subiecte care îmbunătățesc individul. Calitatea vine de la o cunoaștere personală, iar excepționalul de la depășirea propriilor limite. Ne construim caracterul pentru a depăși personalitatea. Ne naștem cu însușiri pentru a le înnobila cu deprinderi.

Amprentă pentru identificare putem să lăsăm și cu propria viață.

Am amintit de unicii pe zi. Am considerat necesar în urma mai multor întrebări primite, un fel de chestionar pentru verificarea mea ca posibil mijloc de promovare. Am permis să fiu folosită. O să mai permit.

Aprob prin condiționare. Nu renunț la cursul de filozofie povestită sau ziua culorii. Da, alungă cititorii, posibilii clienți ai celor care văd în mine un mijloc de promovare. Dar ce să fac?!

O să vă povestesc ceva, o să mă înțelegeți mai ușor.

M-am trezit într-o dimineață, una neobișnuită prin ora la care mă aflam încă în așternut. M-am întins, m-am alintat și am rămas pe loc. Ce dimineți fericite! Am apucat telefonul și am verificat mailurile. Unul mi-a atras atenția imediat. Inboxul conținea numele lui Basarab Nicolescu.

Ce înseamnă asta?

Pentru doamnele fashion, un mail de la Victoria Beckham. Pentru microbiști, un mail de la Ronaldo. Pentru arhitecți, un mail de la Le Corbusier, dacă ar mai fi în viață etc.

Basarab Nicolescu și-a luat un minut și mi-a scris. Asemenea mulțumire mai încerc la aprecierile profesorului Ilie Gyurcsik. Nu-mi imaginez o răsplată mai potrivită pentru activitatea blogului, pentru mine ca individ.

Înainte să mă întrebe cineva. Nu, nu-mi pun nici o hârtie în portofel, dar îmi umplu o zi întreagă cu o stare de bine. Zâmbesc, ofer îmbrățișări și vorbe frumoase. Mă simt un om bun și sunt unica responsabilă. Eu îmi doresc asemenea satisfacții și nu vreau să renunț la ele.

Întreg textul constituie o justificare.

Am 100 de unici pe zi, un mail de la Basarab Nicolescu, aprecieri de la Ilie Gyurcsik și multe mesaje de admirație.

Îndemn: folosiți-mă cu exigență, sunt o snoabă intelectual.

Recunosc.

4 Comments
  • dam167
    ianuarie 22, 2016

    Eu cred în continuare că nu știu ce vrei de la blog. Încă. Vrei să ajungi o persoană cunoscută prin intermediul blogului și al promovării, sau vrei să fie blogul unei persoane cunoscute? Că dacă e a doua variantă, cred că e foarte simplu: ăsta e blogul, ăștia sunt cititorii. Și nu, nu pot fi mulți, că nu multă lume caută pe net texte similare celor de aici. De fapt lumea nu prea mai caută texte pe net în afara documentării. Subiectele menționate de tine atrag public pentru că sunt lucruri uzuale și fiecare are o părere. Dacă am înlocui blogurile cu produse/mărci, al tău ar fi un coniac, iar alea despre parenting și ce mai ziceai tu ar fi Coca Cola. Normal că e mai mediatizat Coca Cola.

    Referitor la prima variantă, o părere brutal de sinceră: m-am uitat la tine pe facebook și pe instagram și parcă cineva îți spune ce să pui acolo. Iar tu, logic, pui. Nu e neapărat rău, dar eu unul nu văd nimic de urmărit. Câte o poză și câte un link cu articolele tale. Eu nu văd un om pasionat care se ocupă cu ceva. Un pictor are instrumente, sentimente, pânze, vopsele, întâlniri, observații – toate astea le vezi pe rețelele de socializare, iar tu nu ai. Mă rog, poate nu ai încă. Încearcă invers. Tu când cauți un blog, și vrei să contribui (cu păreri, subiecte, articole donații etc.) cum faci? Ce te atrage și ce nu?

  • Dunia
    ianuarie 25, 2016

    Știu ce vreau de la blog, să plătesc facturi cu el și să călătoresc datorită lui. Mi-e clar scopul, neclare sunt mijloacele.

    M-ai făcut să zâmbesc cu acel coniac. E un compliment ”tare”. 🙂

    În ceea ce privește pozele pe Instagram, da, am acceptat sugestii. Nu vezi un om pasionat? Uite ceva la care să reflectez. Înseamnă că ceva nu fac bine. Cărțile, scrisul, Tricoul Inteligent mă pasionează. De ce nu transmit asta?!

    Mulțumesc de comentariu, îl găsesc foarte util.

    • dam167
      ianuarie 25, 2016

      Am căutat asta cu tricoul inteligent, să știi. Mie îmi plac tricourile personalizate și probabil toți cei care avem asta în comun ne-am gândit la un moment dat să personalizăm tricouri. Revin. Am căutat, am găsit. Mi -a părut că n-am găsit tot și am mai căutat o dată. De ce, pentru numele lui PR!, are tricoul pagină de facebook? mai mult, o pagină care nu-mi zice dacă îl pot cumpăra, închiria, copia etc.?
      Dacă e al tău, cu experiențele tale, de ce nu are o secțiune aici? Observ că sunt poze cu tricourile, sunt poze cu tine cu tricourile, sunt poze cu mine cu tricourile*, dar e nevoie de o calitate mai bună și de ceva mai diversificat. Sau poate nu e totul gata încă.

      *nu sunt poze cu mine cu tricourile. Am mințit.

  • Dunia
    ianuarie 26, 2016

    Decizia îmi aparține cu pagina pentru Tricoul Inteligent. E utilă. Am primit multe întrebări despre, iar o pagină exclusivă despre tricou mi-a părut necesară.

    O să apară la un moment dat pe blog un magazin online, dar nu e totul gata, ai dreptate.

    Dorești un tricou? 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
26 − 5 =