De fapt literatura nu este o necesitate

Nu se citește.
Copiii nu citesc.
Școala nu mai este ce a fost.
Pe rând răspunsurile.
Fals.
Fals.
Fals.
Se citește.
Copiii citesc.
Școala este ce a fost.
Dintotdeauna, dintotdeauna acesta are pornirea în Antichitate, cartea a fost îndeletnicirea celor puțini. Majoritatea aveau o meserie.
Problema societății actuale românești nu este literatura, ci gramatica. Gramatica nu se mai învață, iar vina elevilor e îndoită. În liceu doar clasele de filologie mai fac gramatică.
Eu știu că se citește, știu că există dorință de lectură și de scris în rândul elevilor. Intru în detalii cu excurs.
Când am început acest blog, nu am avut un public țintă, am avut doar o țintă, să scriu, să scriu, să scriu.
Dacă aș fi urmărit un public, mi-aș fi dorit să atrag elevii de liceu și studenții. Pe parcursul anilor, făcându-mi un public, am conștientizat o fracționare. Mă citesc mulți adulți pe care îi las de cele mai multe ori să mă strunească de capcanele vârstei mele. Mă citesc elevi de liceu. Nu intră cu mine în dialog, dar îmi lasă mesaje de facebook. Mesajele lor debutează întotdeauna cu un anunț, le-a trebuit curaj să-mi scrie.
După ce îmi transmit un fel de stare morală, îmi mărturisesc că mă admiră, că eu am ocazia de a face lucruri frumoase, că vor să-mi semene, dar că se simt inferiori. Uneori îmi vorbesc despre cărți, vor să citească căci le-a plăcut ce au citit pe blog. O domnișoară chiar s-a oferit să-mi trimită o carte despre care eu mă lamentam că nu o găsesc.
Așadar știu că se citește.
Școala e o instituție, a fost și a rămas o instituție. Profesorii s-au schimbat și programele școlare. Schimbarea cea mai mare este însă nevoia elevului și studentului actual.
Nevoile sunt altele ca cele de acum 10 ani când am terminat eu liceul sau 30 de când a terminat mamanu.
Iar literatura nu este o necesitate, ci o desfătare.
Gramatica însă e o trebuință, una stringentă.
Mie nu mi-a plăcut gramatica, mă plictisea îngrozitor, mă refer la analize sintactice. Însă a scrie corect nu este o opțiune, ci o datorie. Asă că după multe perpeliri gramaticale cauzate de duduile și flăcăii de pe facebook, o să încep pe blog, nu un curs de gramatică, cum există un curs de filozofie, ci texte de atenționare gramaticală.
De exemplu:
CORECT este: DE fapt. Nu contează ce este de și ce este fapt, important este că se scriu despărțit.
De fapt am folosit o prea mare introducere pentru a ajunge la o alarmă, o alarmă gramaticală.
DE FAPT.

15 Comments
  • arakelian
    octombrie 25, 2012

    si eu spun ca se citeste. Vezi pozele de la lansari de carte, de la targurile de carte, cifre de la bibliotecile liceurilor.
    Nici pe vremea mea nu citeau majoritatea din clasa. Clasa cea mai buna din liceu, cea mai buna din oras. Procentul de cititori, de iubitori de literatura nu s-a redus, din contra, eu cred ca acum au tot mai multi sansa sa citeasca, si nu o rateaza.

    La gramatica, insa ai mare dreptate. Nu am facut gramatica in liceu. Sunt multe reguli care nici nu le stiu. Si ce e mai grav, e si vina societatii, a presei, a ziaristilor dar si oamenilor simbol in presa care vorbesc cu greseli. Pana la urma, regulile se invata, dar si se simt.
    Cand auzii prima data in Bucuresti cuvantul DOCTORA,m-a zgariat la creier. Dupa 1-2 ani , deja a devenit o normalitate.

    • dunia
      octombrie 25, 2012

      Nici pe vremea mea. Cred că nimeni nu poate să susțină afirmația că generația lui a citit toată.
      Gramatică insă, altă poveste.
      Presa și televiziunea sunt catastrofale. Se scrie și se vorbește cu nu fă, nu te du, servici, refulare in loc de defulare etc.
      E greu să mai stabilești o limită corectă gramaticală când nu ai la ce să te raportezi.
      Românii nu au modele actuale la care să se raporteze. Sau au, dar acelea nu ies în față.

  • vladimir b.
    octombrie 25, 2012

    modelele nu sunt aceia, ci acelea…?

    • dunia
      octombrie 25, 2012

      Modelele sunt acelea.
      Uite cum dau cu bățul în baltă.
      Profit de ocazie să precizez, și eu fac greșeli de gramatică, îmi pare rău, mi-e ciudă, îmi cer scuze.
      Dar întotdeauna mă corectez și încerc să scriu numai corect.

  • vladimir b.
    octombrie 25, 2012

    Este minunat să ne iasă cît mai îngrijite textele, citibile, iar ambiguitatea lor să ţină doar de „poetică” sau de „licenţe personale” – prin intermediul cărora să se trădeze stilul, semnătura inconfrundabilă. Chiar şi atunci cînd nu le semnăm să se ştie că nu au fost scrise de un robot)

    • dunia
      octombrie 25, 2012

      În ceea ce privește stilul, trebuie să am răbdare. O semnătură nu cred să am încă, dar tind.
      Iar eu am în vedere întotdeauna un text îngrijit, pentru mine greșelile de gramatică sunt asemenea unei palme, mă calmez repetându-mi că pentru mine gramatica e doar o datorie și un respect de sine, nu o știință care să-mi placă.

  • vladimir b.
    octombrie 25, 2012

    Nici pentru mine nu e o ştiinţă, ci mai repede o simţire a limbii, conştientizarea faptului că orice limbă şi-a elaborat un trup, un set de agenţi empatici, dacă mă pot exprima astfel. Fiecare dintre cei care scrie, crează limba. O elaborează, o rafinează; scrisul devine ca o daltă-n lemn sau piatră!

    • ana v.
      octombrie 27, 2012

      N-ar fi mai bine simtit lingvistic „fiecare dintre cei care scriu” ?

  • Raluca
    octombrie 27, 2012

    Da, intr-adevar, nu se face gramatica la liceu la clasele cu profil real, dar se face in generala, suficienta. Si paradoxul cel mai mare e ca tot cei care au terminat un liceu de mate-info scriu corect. Si tot marii filologi scriu gresit. Si paradoxul asta se datoreaza in principal faptului ca in general la clasele de filo nu merg pasionatii de literatura, ci merg cei care sunt panicati de atata mate/fizica/info/chimie…

    • dunia
      octombrie 27, 2012

      Gramatica nu se face nici la profilul uman, doar filologia, eu am terminat limbi străine. Nu sunt de acord că cei de la mate-info scriu mai bine ca ceilalți, dovada e pretutindeni pe facebook, și nu sunt de acord nici că se face suficientă gramatică în generală. Cu o oră de gramatică în liceu, deasemenea s-ar scrie de asemenea.
      Și e normal să fii panicat de mate, info, chimie dacă nu ai creier pentru ele.
      Raluca, mă bucur de dialog.

  • Alex
    octombrie 31, 2012

    În pricipiu aş fi de acord că gramatica este necesară. Doar în principiu.

    În practică, ceea ce numim gramatică e doar un subset. Chiar recent mă lamentam într-un articol că nu se face fonologie în şcoala generală, chestie care-mi pare destul de interesantă fie doar şi dacă-l pune pe elev să conştientizeze cum pronunţă cuvintele.

    Lingvistica e o ştiinţă cu multe ramuri. A preda în cadrul orelor de română doar bucăţica numită „gramatică” îmi pare o greşeală impardonabilă. Nu, un copil de 14 nu are nevoie să recunoască o propoziţie subordonată atributivă explicativă pentru a se exprima bine şi coerent; asta vine şi cu exerciţiul vorbirii, chiar dacă nu ştie pune eticheta corect.

    Uite, un exemplu de-o banalitate cruntă: câţi oameni greşesc numărul de „i” terminali la cuvinte aparent ne-dificile? O groază. Nimeni, în 12 ani de şcoală, nu le spune că prin litera „i” notăm uneori sunete diferite, şi că pentru a nota cuvântul corect ar ajunge să ştim cum se pronunţă el corect.

    • dunia
      noiembrie 1, 2012

      Ar fi fost mai bine dacă aș fi zis că morfologia e necesară? De ce despicăm acum cuvântul?
      Bineînțeles că nu mi-aș dori pentru elevi ore de sintaxă, dar cu o oră de gramatică pe săptămână, nici nu cred că ar ajunge acolo.
      Iar fonetica, îmi pare rău, dar e o materie pentru aceia care vor să se dedice studiului limbii, elevii trebuie să învețe să scrie corect, mai ales exemplul cu care ai venit, numărul de i.
      Iar i e cu probleme și atunci când e terminație la un verb și când articulează.

      • Alex
        noiembrie 1, 2012

        Da, îl vom despica, pentru că gramatica aşa cum e predată ea 4 ani de şcoală generală aer multiple bucăţi inutile. Te-am întrebat dinsus, consideri că este absolut necesar ca un elev de 14 ani să ştie ce-i aia propoziţie subordonată atributivă explicativă? Răspuns ne-echivoc, da sau nu, te rog. Eu unul aş lăsa ăsta fel de aprofundări celor ce se vor ocupa de Litere mai înspre maturitate.

        Dacă ne aşteptăm de la un elev să ştie ce dracu e propoziţia aia, poate să ştie la fel de bine şi ce-i o consoană palatalizată, ba chiar ar fi mai util în umila mea părere (ca să înţeleagă de ce în unele graiuri „bade” se pronunţă „badie” cu i scurt, spre exemplu, şi de ce scriu unii scriitori astfel). Nu, să-i spui scurt că „e regionalism dom’le” nu ajunge nici pe departe.

        Pe scurt, ca să nu-ţi scriu romane la comentarii, cum am tendinţa 🙂 : dacă tot ce am putea preda elevilor ar fi gramatica, atunci programa curentă ar fi bună. Din păcate, oferta domeniului e mult mai largă, iar o diversificare a programei nu ar face decât să planteze seminţele unei dezvoltări mai armonioase.

  • dunia
    noiembrie 1, 2012

    @Alex

    Eu nu consider că unui elev îi este necesar să cunoască o astfel de propoziție, dar aici chiar nu e important ce cred eu.
    Părerea mea este că în generală e binevenit să faci multe materii, căci de acolo și elevul se poate îndruma unde să meargă mai departe.
    Folosești un ton imperativ și am oarecum senzația că țipi la mine.
    Să știi că dacă un copil vrea să primească învățături, o să primească, dacă nu vrea, sunt inutile toate explicațiile. Un om învață și înțelege numai atunci când vrea.
    Înainte să ajung eu la această concluzie, Noica a formulat-o în Jurnal filozofic.

    • Alex
      noiembrie 1, 2012

      Da, e un defect pe care mi-l asum, mă înfierbânt şi imprim un ton imperativ. Nu am ceva cu tine, poţi fii sigură că mă bucur de discuţie. Temele banale îmi provoacă cel mult lehamite.

      Ştiu propunerea lui Noica, şi chiar urma să mă dau drept exemplu: eu eram interesat de chestiuni de lingvistică în clasa a şasea. Tocmai de asta, mă plâng de lipsa învăţăturii variate care să stimuleze copiii serioşi – altfel sunt perfect conştient că plevuşca va înota la limita cinciului mereu, fără a pricepe mare lucru din ce i se întâmplă.

      Ma rog, genul asta de discutie poate continua la nesfarsit, si cum nu sunt vreun expert pe probleme de educatie, cred ca ma opresc la cat am spus deja 🙂

Lasă un răspuns la dunia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
22 − 4 =