De fiecare dată când vin acasă, mă bucur, iar bucuria îmi revine sub forma fericirii. Mă simt fericită în secunda în care mă întâlnesc cu Dunărea, iar miercuri, spațiul geografic unde m-am născut s-a prezentat așa.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
februarie 21, 2013
Mi-a venit imediat în minte:
”Soarele jos a picat,
Soarele, soarele…”
Frumos te-a mai așteptat Dunărea, iar fotografia e foarte reușită prin caldura pe care o transmite. Un pic, un pic de tot m-am simtit si eu acolo 🙂
februarie 21, 2013
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Splendid, nu? Nu m-a dezamăgit niciodată.
februarie 27, 2013
Ciudat cum te-a apucat fericirea Dunarii de la 27 de ani incolo ! Al dracului de ciudat !
februarie 27, 2013
Nu este nimic ciudat, doar afirmația unui anonim.