M-am așezat să scriu, dar sunt complet incapabilă să-mi iau gândul de la femeia care s-a aruncat azi de pe bloc cu doi copiii în brațe. Am parcurs câteva articole din presă și m-am iritat. O moarte violentă și sângeroasă, o moarte care mă face să mă chircesc și să suport o apnee neașteptată. Ce a fost în mintea ei? Să iei un copil în brațe. Să iei al doilea copil în brațe. Să sari. Gata! Mi s-a oprit respirația.
Să-l iau pe Mateiu în brațe. Să o iau pe Mara în brațe. Să sar.
Presa ar nota că am fost o femeie inteligentă. Am terminat Literele. Pe facebook am pozat într-o femeie fericită. Am avut doi copii cu doi bărbați. Stop! Ăsta nu e jurnalism. Asta e o discuție la un birt.
Presa să relateze. Să lase creativitatea deoparte care oricum nu e creativitate. E o ceașcă de cafea cu 5 lingurițe de zahăr. Grețos! Cu greața asta am răsfoit câteva articole și m-am întrebat dacă depresia te poate împinge spre un asemenea act. Mi-e greu să accept ca explicație depresia în acest caz. Un depresiv mai curmă alte vieți?
Îmi tot imaginez femeia cu copiii în brațe. Ce anume le-a spus? I-a sărutat? Într-adevăr n-au plecat dintr-o lume extraordinară. Dar unde s-au dus? Și de ce într-un mod atât de brutal?
Mă doare stomacul. Mă doare capul. Plâng. Eu plâng. Societatea timișoreană plânge.
mai 3, 2022
Dacă vreau să’mi fac dreptate singură, ajung la spitalul de psihiatrie. Dacă fac vreo crimă, fac închisoare. Dacă vreau să mă sinucid, sunt judecată. Da’ sistemul ăsta nu face nimic când ești în căcat. Nici poliția, nici medicii, nici învățământul, nici justiția, nici restul instituțiilor de căcat ale statului. Am tot luptat, faza e că nimeni nu m’a susținut, iar eu nu pot schimba sistemul ăsta infect de una singură. Singura soluție e să mă sinucid. Să nu v’aud că am copii și că trebuie să trăiesc pentru ei. Știu o femeie care s’a aruncat cu tot cu copii în fața trenului, că era sătulă de viața ei și de viața pe care o duceau cei mici sau ar fi dus’o fără ea. Nu cred că s’a dus în Iad. Eu, dacă eram dumnezeu, aș fi luat’o în rai pentru că a scăpat copiii de un chin infect. Iar dacă sunteți în lista mea, doar ca să mă judecați, aveți block în cel mai scurt timp posibil. Sunt pe aici ca și voi, ca să fiu înțeleasă, nu să fiu criticată în mod distructiv.
mai 4, 2022
Dacă o mamă suferă de depresie și decide că se sinucidă, asta îi dă dreptul să îi omoare și pe copii, cu pretextul că îi scapă de suferință?! Știe ea sigur că acei copii vor trăi la fel ca și ea, că nu vor avea o viață fericită și împlinită?!
Este trist când încercați să justificați asemenea gesturi. Crima nu este niciodată justificată, indiferent de circumstanțe! Nimeni nu are dreptul să decidă pentru altul, indiferent de propria suferință.
Este infect și bolnav să crezi că ai dreptul să te joci de-a Dumnezeu. Oricine este de acord cu asemenea gest, merită să fie judecat și criticat, în orice mod posibil, fără niciun fel de compasiune.
mai 4, 2022
Habar n-am dacă doamna care s-a aruncat de pe bloc era credincioasă. Așa că prefer să nu implicăm nici un dumnezeu în discuție.
Dacă vă simțiți în măsură să criticați, o puteți face, dar nu pe blogul meu. Mulțumesc.
mai 8, 2022
Credeam că pentru asta este secțiunea de comentarii, să ne spunem părerile, indiferent de ce natură. Sau (nici) aici nu există libertate de exprimare? 🙂
Nici nu contează dacă era sau nu credincioasă femeia, crima nu este în niciun caz justificabilă.
Atât am avut de spus.
mai 4, 2022
Irina, ești ascultată, atât. 🙂