Femeia între subiect și obiect

De acum doi ani nu mă părăsește imaginea unei familii pe care am avut ocazia s-o observ pe plajă. O mamă, un tată, două fetițe.
Imaginea a rămas ea undeva, dar senzația pe care o am când revine imaginea, mă derutează.
M-am tot întrebat ce am găsit așa deosebit la acea familie cu care nici măcar nu am interacționat.
Fetițele le-am reținut secundar, dar pe ea și pe el îi port de acum în tot ce însemn eu.
Pe ea am observat-o mai mult, pe el l-am observat pentru ea. Ea, o femeie trecută de prima tinerețe, dar frumoasă și foarte bine întreținută. În fiecare seară făcea exerciții pe plajă, uneori cu una dintre fetițe în brațe. El, un bărbat tânăr, trăind în prima tinerețe, avea o burtă ascunsă când nu stătea la plajă într-un tricou imens alb de bumbac.
S-a întâmplat de vreo două ori să avem șezlongurile alăturate, întâmplarea oferindu-mi poziție favorabilă pentru a observa.
De fiecare dată îmi întorceam privirile de la ei tristă. Îmi alungam tristețea deoarece nu-i înțelegeam cauza.
Nici azi, chiar dacă scornesc acum o poveste de la acei oameni, nu cunosc cauza. Dar am legat cumva senzația mea de condiția femeii. Am tras unele concluzii din comportamentul ei, din râvna ei. Consider că toată voința ei traducea un sentiment de recunoștință pentru el, pentru atenția lui pentru ea. Ea alerga, făcea abdomene, genuflexiuni în fiecare seară pentru a întreține un corp de care el se folosea.
El nu întreținea și nu avea grija corpului, căci avea bărbăția și tinerețea de partea lui.
Am cuprins-o pe ea cu toate simțurile aservită speciei, s-a căsătorit, a făcut copii, iar acum luptă să-și demonstreze încă o dată feminitatea. Pasivitatea femeii devine acțiune când vrea să demonstreze că merită bărbatul. Iar bărbatul abandonează temporar acțiunea, stă cumva spectator la tot spectacolul femeii.
De sub imensele mele boruri, luam și eu parte la înfrângerea ei, a femeii. Orice femeie e învinsă după ce s-a lăsat cucerită de bărbat, cu diferența că unele femei nu vor să ia cunoștință de această înfrângere.
Această înfrângere nu reprezintă neapărat ceva negativ, căci stă în puterea femeii să fie subiect și nu obiect.
Dar uneori femeia nu știe că are mai multe roluri pe acest pământ, nu doar de reproducătoare, nu doar de obiect care satisface bărbatul. Unor femei trebuie să le spui asta, ba chiar să le înveți.
Dragi femei, nu vă prezentați în lume ca femei, prezentați-vă ca oameni, feminitatea să sporească farmecul, nu să fie farmecul sexului vostru.
Dragi femei, dragi femei!

7 Comments
  • Subconstientul Genial
    decembrie 11, 2013

    Te-ai gandit la posibilitatea ,ca mama respectiva ,sa-si doreasca cu ardoare sa fie frumoasa pentru un alt barbat?SAU sa -si doreasca asta din respect pentru ea insasi ,iar bietul sot…e in voia propriului destin nefericit de obez ?

    • dunia
      decembrie 11, 2013

      Posibilități sunt multe, adevărul nu știu care este. Eu am desprins din cele câteva impresii ale mele una singură, condiția femeii aservită speciei.

      O posibiltate ar fi ca familia aceea să fie fericită până la adânci bătrâneți.

      • Mirela
        decembrie 11, 2013

        Totusi, de ce era trista?
        O parte din femei se mai desteapta spre batranete si mai castiga ceva autonomie.
        Unele femei se simt bine sa fie supuse, altele nu. Supusenia la femei e un subiect interesant, dar sa incerci tu sa le influentezi nu este ca si cum ai vrea sa ii explici unei femei cu burka faptul ca nu e bine ce face? Pana la urma, asta e o chestie de cultura si poate fi schimbata numai din interior si la nivelul intregii societati. Asta e parerea mea de femeie semi-supusa, pe cale de a se rebela :).

  • noctambulul
    decembrie 11, 2013

    „He’s the sort who can’t know anyone intimately, least of all a woman. He doesn’t know what a woman is. He wants you for a possession, something to look at, like a painting or an ivory box. Something to own and to display. He doesn’t want you to be real, and to think and to live. He doesn’t love you. But I love you. I want you to have your own thoughts and ideas and feelings, even when I hold you in my arms. It’s our last chance…”
    http://threeyearsafter.wordpress.com/2013/09/16/a-room-with-a-view/

  • Dan
    decembrie 12, 2013

    Nu înteleg unde-i pasivitatea si de ce spui ca era învinsa. Daca arata bine fiind trecuta de prima tinerete deja este un câstig. A învins vârsta fiind activa.
    Si de ce nu-i bine ca o femeie sa vrea sa fie frumoasa, pentru un barbat, pentru alt barbat sau pur si simplu pentru ea?

  • drstoica
    decembrie 13, 2013

    Ești puțin nedreaptă. 🙂 Se întâmplă și invers. Uneori, femeia, după ce se lasă cucerită, devine stăpână, nu parteneră. 🙂 Sau, în cazurile fericite, cei doi chiar devin unul în urma reciprocei cuceriri.

  • dunia
    decembrie 16, 2013

    @Mirela

    Nu am scris că ea era tristă, ci eu eram tristă când îi priveam. Realitatea acelor oameni nu o cunosc, iar sensurile pe care le-am dat eu familiei stă într-o condiție a femeii ca specie, nu ca individ.

    @Bobby

    Da, da, se vorbește într-una despre misterul femeii, Simone de Beauvoir scrie și despre asta în cartea ei.

    @Dan

    Nu cred că am vreo șansă să-ți dau argumente valabile pentru afirmația mea că o vedeam învinsă. Așa simt când merg la mare și văd familii, mă uit la ele și le văd învinse. Învinse de specie, ca individ fiecare se poate afirma, oricine poate să se plimbe de la obiect la subiect.
    Nu am zis că nu e bine ca o femeie să arate bine pentru bărbat, dar cum femeile sunt istoric pentru bărbat, uneori mă irită de a face orice pentru bărbat.

    @drstoica

    Aș fi nedreaptă dacă aș vorbi despre cineva anume, o femeie, un bărbat, dar părerile mi le-am exprimat la general.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
19 − 3 =