Am adormit cu laptopul în brațe. M-a trezit vecinul. Se uită la filme porno. A avut o zi bună, s-a uitat și de dimineață.
Înainte să ațipesc, am răsfoit Platon, Phaidros sau Despre frumos. Am citit acum câțiva ani și nu-mi amintesc mare lucru. Am reținut Povestea greierilor pe care i-o spuneam uneori Marei înainte de culcare. Înainte să pun mâna pe Platon, mi-am petrecut vreo cinci minute pe pagina de Instagram a Biancăi Drăgușanu. Cinci minute cronometrate. Nu minimalizez conținutul paginii sau persoana prin cele cinci minute.

Cum mi-am luat avânt cu proiectul #poartariduri, mi-am zis că ar fi interesantă o dezbatere între Bianca Drăgușanu și mine. Ea ar susține proiectul #poartariduri. Eu aș susține operațiile și transformarea femeii în Barbie. Ne-am schimba papucii în imaginar.

Poate mi-aș putea răspunde la:
De ce se măcelăresc femeile?
De ce se obiectivizează femeile?
Cum li s-a îmbunătățit viața?
Cum s-au perceput după?
Cum s-au simțit în preajma noii frumuseți dobândite?

Tindem spre ce este mai bun. Găsiți și la Platon în dialogurile lui Socrate. Este nouă frumusețe mai bună? Incapacitatea mea de a o pricepe și de a o accepta vine din gelozie? Sunt pur și simplu geloasă că pe Bianca Drăgușanu o doresc mai mulți bărbați?

Nu mă caracterizează primitivismul. Dorința unui bărbat mă flatează, mă indispune, mă îngrețoșează sau mă înfricoșează. Firește, depinde de bărbat. Publicul Biancăi Drăgușanu nu mă flatează, deși, fără să întreb pentru a fi mințită, poate Făt Frumos ar transpira cearșafuri cu ea.

Cert este că după cele cinci minute petrecute pe pagina de Instagram, am lăsat deoparte telefonul și m-am întrebat: Cum m-am simțit în prezența frumuseții? N-am răspuns. Întrebarea e incorectă deoarece nu m-am aflat nici o clipă în prezența frumuseții.

Bianca Drăgușanu nu este o femeie frumoasă, ea este ceva presupus frumos.

Foto: Carmen Vulpea boemă