Gigi Caciuleanu te provoaca la o intalnire cu tine

De 14 sept., 2011 4 No tags 0

Cineva tuseste, cineva isi sufla nasul, altul isi schimba pozitia trupului, altul isi indreapta spatele intr-o sala plina de intuneric in care nimanui nu i se permite sa vorbeasca. Pe scena, doi dansatori vorbesc totusi, dar linistea nu e sparta. Trupurile lor glasuiesc intr-o tacere plina de constientizarea eului.
Oamenii din seara de duminica a spectacolului Noche Bach au fost lasati, pentru cinci minute, sa priveasca doi dansatori ai Baletului National Chilian fara muzica, doar miscari puternic sugestive, puternic erotizate matematic.
Intr-o liniste neasteptata, spectatorii, lipsiti de muzica inerenta baletului, s-au exprimat prin forfoteala. Doua simturi au fuzionat excelent, vazul oamenilor din sala, si auzul dansatorilor.
Poate in gand isi ziceau distrati: ia uite cum se mai perpelesc cand se intalnesc de ei.
Cata singuratate, sa te trezesti, pe nepusa masa, fara ganduri lumesti, fara grija copiilor, a serviciului, a prietenilor, a rudelor bolnave, a defectiunilor de la masina, a gardului nevopsit, a cainelui care trebuie tuns, a geamurilor murdare, a hainelor nespalate din cos.
Singur de tot, doar tu si cu tine. Si exact cand am realizat ca vorbesc doar cu mine, muzica lui Bach a inceput sa rasune.
Nu stiu daca intentia lui Gigi Caciuleanu a fost exact asta cand a pus in scena asemenea spectacol, dar retroactiunea e bezmetic de indrazneata. In procente, 90% dintre persoanele care merg la teatru, opera sau balet, se indreapta acolo cu gandul de a se mai detasa de realitatea noastra, de a mai lasa frumosul sa patrunda in viata lor, dar nici unul nu-si doreste clipe cu el insusi.
Noche Bach, spectacolul lui Gigi Caciuleanu a fost primul de acest fel din viata mea, un balet contemporan, altenativ si stimulativ pana la psihic, dincolo de simturi.
Trupurile de pe scena s-au prezentat cu sani si fese ferme, cu matematica erotica, cu strigate de singuratate a acelora care s-au regasit in fara unui eu atat de necunoscut persoanei sociale.
De duminica sunt plina de admiratie de la prima mea intalnire cu Gigi Caciuleanu si de intalnirea mea cu mine.

4 Comments
  • MeetTheSun
    septembrie 14, 2011

    Am fost si eu acum un an la un spectacol de tango in genul asta. Din vreme in vreme muzica se oprea (parca imi parea si rau pentru ca era un tango instrumental ce reusea sa ma patrunda si sa ma deconecteze formidabil de absolut orice din lumea asta) si dansatorii continuau miscarile de parca muzica mai era doar in timpanele lor.
    Atunci pasii, lovirile, corpurile lor deveneau sunete, imagini, oamenii reapareau in jurul meu, aparea aceea foiala de care si tu amintesti si parca dintr-o data conta pentru mine doar ce gandesc eu, ce simt eu, de ce sunt acolo, ce astept de la acel spectacol.

    Mi s-a parut incredibil experimentul si ma regasesc mult in cuvintele tale. De asta imi place sa te citesc, descrii foarte profund si atent niste momente pentru care e greu sa fi omul potrivit in a le scrie.

    p.s. mi-ai dat o idee foarte buna pentru a cauta un spectacol la care sa merg in week-end-ul asta. A venit vremea pentru unul.

  • dunia
    septembrie 14, 2011

    @MeetTheSun

    Multumesc de aprecieri si de increderea k as fi omul potrivit pentru a descrie anumite momente.

    Ma bucur k te-am impulsionat sa cauti un spectacol si astept sa citesc la tine pe blog impresiile tale. Tu mi-ai facut mie pofta de tango, dar unde sa gasesc eu tango acum in Timisoara?

  • costel
    septembrie 14, 2011

    Vine iarna, Leto nu trebuie tuns :))

  • dunia
    septembrie 15, 2011

    @Costel

    Pe langa Leto, mai am inca 4caini, doi la mamanu, unul trebuie intr-adevar tuns, si doi are bunica lui Fat Frumos, care sta in casa de langa noi.
    In total, am 5 caini, Leto, copilul meu, Aris, un labrador, Nero, sorecar, Miki, un pekinez, si Toto, un metis. 🙂
    Aaa, si la Severin, la casa parinteasca mai am unul.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
10 − 8 =