În întâmplarea de a fi vii, Mircea Cărtărescu, Taxi și fixarea în realitate

13009660_1182662151743937_815926357_oAm primit o acuzație de curând. Că aș scrie unele articole pentru trafic. E atât de nouă învinuirea, că o găsesc delicioasă și îmi place să mă gândesc din când în când la ea.

La anul blogul face 10 ani. Scriu aici de atâta vreme. Am crescut, m-am educat, m-am ordonat, am defilat plină de convingeri, am renunțat la ele sau la unele dintre ele, am făcut exercițiu de scris, am refuzat să prezint un subiect sau un scriitor, am mers înainte.

Unul dintre scriitorii respinși este Mircea Cărtărescu. În facultate nu mi s-a potrivit. M-am achitat de niște lecturi obligatorii la seminar, iar acasă, în singurătate, am început Orbitor. Nu am trecut de primele 100 de pagini și de atunci nu am mai atins nici o carte semnată Cărtărescu.

În prezent mă aflu sub influența Solenoidului. Sunt entuziasmată și îndrăgostită. În această stare, îl descopăr pe Mircea Cărtărescu în conflictul prilejuit de participarea la videoclipul celor de la Taxi, Despre smerenie, iar cartea, Solenoidul, arde într-un filmuleț pe facebook.

Am citit păreri în stânga și în dreapta despre videoclip. Nu mă interesează. Că e manifest sau părere personală, că e despre smerenie sau ipocrizie, cartea vine separat de persoana Mircea Cărtărescu.

Avem așa: Mircea Cărtărescu, persoană. Mircea Cărtărescu, scriitor. O convingere sau alta anulează creația? Cititorii au datoria să separe personalitatea scriitorului de autor. Afundarea în lectură pretinde două participări, a autorului, și a cititorului. A arde o carte vine cu o oxidare de sine. În Solenoid, care este un fel de bobină, iar bobina un fel de mosor, avem de-a face cu durerea și singurătatea, cu sentimentul zădărniciei. Mă abțin să notez mai mult. Nu am terminat romanul și vă recunosc că mi-e rușine să scriu despre opera lui Cărtărescu.

Până acum o lună l-am respins, m-am împotrivit creației lui. În prezent sunt înamorată de Solenoid și am iscat un conflict în mine. Ce putere să am eu, de caracter, de voință sau de agerime, să pătrund grandioasa lui operă?

M-am identificat în câteva pagini din cele câteva citite. Am o sensibilitate până la slăbiciune. Mă potolesc sufletește când iau contact cu trăiri corespondente. Mă copleșește un sentiment de apartenență și mă ghemuiesc atunci în mine. Îmi vâr mâinile între genunchi și mă apăs în materie, pat, canapea, scaun, ca să mă fixez. Simt des cum mă desprind. Uneori zile în șir trăiesc cu senzația că mă desprind de mediu.

Cu Solenoidul m-am fixat în realitate, oricare este ea.

Iar un individ arde o carte pentru că scriitorul a participat la un videoclip și nu e deloc smerit, fiind posesorul unui BMW.

Sunt așa sătulă de farisei. Dar cine anume trăiește în smerenie? Cine trăiește după litera Bibliei? Cele cu care împart aceeași categorie de gen, dragile mele femei, sunt unele în jurul meu credincioase, dar ce mai ocolesc învățăturile Bibliei când este în interesul lor și ce mai abuz comit când vor să condamne după Biblie!

Despre videoclip afirm că îmi place. L-am ascultat cu plăcere și nu sunt credincioasă. O necredincioasă, dar cu suficientă inteligență și bun simț să-l admir pe Papă sau oricare alt prelat care muncește pentru binele omenirii.

Vă amintiți? Binele omenirii poate fi un scop în toată întâmplarea de a fi vii.

4 Comments
  • Gabi
    aprilie 12, 2016

    Daca i-mi explica cineva ,ce inseamna sa fi credincios, ma las de fumat si va spun de la bun inceput nu accept ,decat explicatii teologice pentu ca in final poti crede intr-pahar….

  • Dunia
    aprilie 12, 2016

    Gabi, textul tău este plin de greșeli de gramatică. L-am acceptat pe blog, dar altul nu va mai exista dacă nu te străduiești.

    Poți să revii cu el scris corect? E o rugăminte.

    Mulțumesc.

  • Noctambulul
    aprilie 13, 2016

    Cunoscandu-ti blogul, cred ca acuzatia referitoare la trafic este nefondata. Traficul poate fi o obsesie pentru unii. Dar chiar si asa, ce e rau in a scrie pentru trafic? Trafic inseamna cititori, inseamna conexiuni, poate inseamna fidelizarea unor noi cititori. Ce e rau in asta? Sunt bloggeri care scriu postari care promoveaza un anumit produs, o anumita marca. Eu am ajuns la o cafetiera exceptionala, citind un astfel de blog (imi scapa acum denumirea genului acesta). Mi-as face chiar acum o cafea folosind acea cafetiera, dar ma uit cu groaza cum trece timpul si somnul nu mai vine, asa ca nu vreau sa il descurajez si mai mult! Cum as fi aflat despre ea, daca nu ar fi existat si astfel de postari pe bloguri? Accepta critica constructiva (scuzati cacofonia!), lasa-i incolo de carcotasi!

    Dunia, blogul este al tau, deci scrie ce vrei tu sa scrii in el! Scrie in felul tau de a scrie! Subiectele iti apartin! Speaking of „cum as fi aflat despre”, ma intreb cum as fi aflat despre clipul celor de la Taxi, sau despre istoria filozofiei (am scris cu z, asa cum ai fost invatata), despre Cabo Verde, despre parenting sau despre tot felul de lucruri colorate, daca nu de pe Dunia.ro?

    Be yourself, no matter what they say!
    https://www.youtube.com/watch?v=d27gTrPPAyk

    Si pentru ca ai amintit de BMW, acesta implineste 100 de ani! Mercedes i-a dedicat un videoclip:
    https://www.youtube.com/watch?v=JEq9HApzHMs

    Si, fara legatura cu scrisul, ci mai degraba cu muzica, dar ca o concluzie:
    ROCK ON!

  • Claudia
    aprilie 13, 2016

    Mie toată această poveste cu smerenia mi-a readus în prim-plan două mari lipsuri: înțelegerea metaforei și practica bunului simț, a decenței. Acestea sunt fundamentale la un popor civilizat, evoluat spiritual. Ori la noi, smartphone-ul din aproape orice buzunar nu asigură și ieșirea minții din evul mediu.
    Multă violență, multă ură, discriminare cât cuprinde. Și foarte puțină credință adevărată: în Dumnezeu ori în principii sănătoase de viață.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
4 + 11 =