Înconjurată de demoazele

S-a întâmplat!
Ce s-a întâmplat?
S-a întâmplat o minune datorită vârstei. Am reușit să intru într-o încăpere, încăpere unde se desfășura un anumit eveniment, iar după vreo oră să fiu înconjurată de tinerele fete.
Recunosc, propriul sex m-a pus de foarte multe ori în dificultate. Eu și toate femeile pe care le-am întâlnit am descris prea puțin un sentiment de plăcere, ci mai mult o realitate magică. De ce magică? Doar magia poate să cuprindă faptul că uneori femeile mă plac.
Dar uneori o fac, iar în încăperea de care am amintit, la un moment dat am părut că mă trezesc. Am devenit atentă, am privit fețele entuziasmate din jurul meu, m-am concentrat.
Cuvintele mele, discursul meu dispărea în respirații accelerate de demoazele. Mi-am îndreptat spatele, simțeam pe umeri o responsabilitate, dar și o părere de rău pe care am alungat-o. Nu-mi cunoșteam publicul, deci nu mi-am permis presupunerea că delirul lor la întâlnirea cu mine consta în subestimarea mea ca femeie.
Valoarea mea în acea încăpere mi s-a dat în primul rând datorită vârstei, blogului pe care-l îngrijesc, faptului că sunt mamă.
Da, s-a întâmplat, s-a întâmplat să vorbesc, iar exprimarea să se prăbușească în măreția vârstei.
M-am clătinat puțin în timp ce integram toate aceste informații, mi-am permis o furie molcomă pentru o atât de gratuită izbândă.
Recunosc, nu mi-a plăcut niciodată să acord, iar acum îmi displace să primesc orice formă de respect care se sprijină pe timpul exterior. Timpul din noi, timpul din mine, asta mi-ar plăcea să entuziasmeze duduile care îndrăznesc să se apropie de mine.

8 Comments
  • Dan
    martie 4, 2014

    Am înţeles ce vrei să spui dar aproape că m-a indignat transferând întreaga poveste într-un decor de bâlci folosirea acelui *duduile* din final. Ia-o ca pe o ciudăţenie de ordin strict personal dar parcă nici un alt apelativ dat femei nu mi s-a părut vreodată mai oribil cum e cel de *duduie*.

    • dunia
      martie 4, 2014

      Dan, dacă găsești apelativul oribil caută să vezi cu ce anume îl asociezi în simțirile tale. Mie îmi e drag cuvântul ”duduie”, e un melanj de feminitate, gospodină, stăpână, dar și simplitate, simplitatea femeilor de la țară.

      • Dan
        martie 4, 2014

        Adică nu-mi e permis să îmi displacă un cuvânt pur şi simplu ? E musai să mă supun unei complexe autoevaluări psihanalitice înainte de a decreta că never ever nu m-aş simţi ok gratulând o femeie cu apelativul *duduie* ? Prea complicăm lucrurile, mă gândesc… Că nici biftecul tartar nu mi-e deloc pe plac dar nu am luat în calcul să văd care sunt dedesubturile repulsiei pe care o resimt când mi se pune în faţa acest delicios (pentru unii) preparat…

  • dunia
    martie 4, 2014

    Eh! Eu nu am zis că nu-ți este permis, ci am argumentat de ce îmi place mie. Nu complicăm, nu complicăm, mai despicăm firul în patru uneori, atât. 🙂

  • Dan
    martie 4, 2014

    Eu sunt alt Dan.
    Suna frumos ce scrii tu… Dar ce se întâmpla în acea încapere, ce era dânsa?

    • dunia
      martie 4, 2014

      Dan, Dan, Dan! 🙂 Mă aflam la un vernisaj.

  • Dan
    martie 4, 2014

    Aha, deci tu erai exponatul!

    • dunia
      martie 5, 2014

      Ha! Ha! Aș vrea eu. 🙂

Dă-i un răspuns lui dunia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
1 + 15 =