De obicei scriu în cap textele. Dau cu aspiratorul sau întind haine. Cuvintele curg ca apa de la robinet. Mă opresc din activitățile casnice. Iau laptopul. Nimic. Dar, ca la lucrările de control, până la urmă umplu o pagină. Azi însă s-a întâmplat ceva bizar. Mi-am amintit textul. Pentru câteva secunde am crezut că l-am visat. O imagine mi-a apărut în fața ochilor, un text-imagine, un vertij, și a dispărut.

Amețesc tot mai des în ultima vreme. Mă desprind de pământ. Mi-am pus inima în ochi și ochii la inimă. Privesc în jurul meu cu emoție.

Pe malul Begăi, azi, am văzut doi porumbei morți: unul în apă, altul pe mal. Dar încurcătura dintre inimă și ochi mi-a pus pe pauză umanitatea. Am trecut indiferentă, cu pas grăbit, să ajung la căldura unei cafenele.

Am sfârșit Philip Roth, Scriitorul fantomă. M-am apucat de Arundhati Roy, Dumnezeul lucrurilor mărunte. Un capitol am parcurs. Unii scriitori calcă pe suflet ca pianiștii pe clape. Note splendide se desprind cu fiecare atingere. Descriam o simfonie de emoții, când o doamnă de la masa vecină m-a întrebat ce citesc. I-a trebuit cartea să facă o poză.

Învăluită de muzicalitatea și ezoterismul lui Arundhati, mi-am plătit consumația și am ieșit din cafenea vrăjită. Mă aflu, credeți-mă pe cuvânt, sub vraja acestei autoare. Cum să mă mai așez la scris, eu cu perfectul compus care îmi iese pe ochi, acum pe inimă, deoarece le-am inversat de la vârstă?

Îmi propusesem să fac descrierea bunicii din capitolul Bunica al cărții mele nescrise. Bunica mea. Atât am scris. Apoi m-am gândit să-i dau nume. Poate Mimi. M-am răzgândit. Mi-a sunat telefonul. Mi-a sunat telefonul a doua oară. A treia oară am șters Bunica mea. E de clasă primară oricum formularea.

Pic în abisuri personale. Îmi promit și azi că mâine o să mă străduiesc mai mult. Mâine e sâmbătă. Copiii sunt acasă. Pauză de la scris. Roth sau Arundhati și-au pus pauză la scris? Nu contează. Reiau scrisul de luni. Fiecare zi de luni e un început.

Dar azi e vineri și s-a sfârșit timpul meu. Intru pe timpul copiilor, al trecutului, prezentului și viitorului lor.

Foto: Bogdan Mosorescu