La mâna meșterilor. Apartamentul sunt eu

În luna mai, prin decizia de a renova bucătăria, am pătruns încrezătoare în lumea meșterilor actuali. Am crescut lângă un bunic bun la toate și un tată lipsit de orice plăcere pentru detalii. M-am considerat pregătită pentru orice.

La 1 mai, meșterul și-a anunțat prima zi de șantier. În calendar am bifat-o cu absența lui. A început două zile mai târziu. S-a apucat cu avânt de lucru, iar după o săptămână a prins suficient curaj să-mi critice ușile proaspăt recondiționate. A exprimat cu certitudine că am fost jecmănită. Dacă veneam la el, aș fi avut alt preț.

O poveste pe scurt, după o lună jumătate de lucru cu pauze dese și zile lipsă, a abandonat șantierul din apartamentul meu. A început prin a nu mai răspunde la telefon. Luna iulie am fost în așteptare, iar luna august am fost vizitată de mai mulți meșteri cărora să le încredințez o muncă înjumătățită. Entuziasmul și mâna de lucru a primului meșter m-au împins să cred că pot înfăptui mai multe. Am spart băile, am zugrăvit camerele.

Am rămas cu o baie nefinalizată și o baie devastată, cu bucătăria nefuncțională, cu dormitor nezugrăvit, cu un hol asemenea. Adevărul este că nu am mai făcut un duș în casa mea din luna mai.

Aseară mi-am luat la revedere de la meșter. Am rămas acum la mâna instalatorului și a electricianului. Nu am un caiet de sarcini de la șantier. Am avut în lunile astea de multe ori o reprezentare de femeie proastă prin gestul cu care ridicam din umeri și răspundeam că nu știu la întrebările meșterului care a avut bunăvoința să-mi termine lucrarea.

Nu scriu acest text pentru a critica meșterul, nici pentru a-mi exprima dezamăgirea. Consider că e necesar pentru mine să las niște însemnări. În lipsa unui buget pentru a angaja o firmă, am făcut compromisuri. Am angajat meșteri care au lucrat după programul lor de muncă. Pentru ei, bani de buzunar. Ca mine, suntem un număr copleșitor. Sumele exorbitante percepute de firme, de arhitecți, de designeri, ne împing spre alternative monstruoase.

Dacă necesitatea este pentru renovare, iar bugetul nu suportă profesioniști, puteți totuși să luați unele măsuri. Prima, cereți un caiet de sarcini în care să fie însemnate toate materialele folosite. Regula sfântă, NU PLĂTIȚI ÎN AVANS. O regulă a sănătății mintale: nu vă enervați!

Dețin un apartament zugrăvit în prezent. O bucătărie renovată cu o splendidă fereastră cu ramă galbenă. O baie în care închid ochii la detalii. Multe lecții învățate. Avantajul obținut din acestă experiență constă într-o casă care vorbește despre mine. Iar pe viitor, după mărirea bibliotecii, după hărțile adăugate pe pereți, după tablorile atârnate, după covoare și scheletul uman, va semnifica o radiografie a personalității.

Apartamentul sunt eu.

4 Comments
  • arakelian
    septembrie 5, 2017

    Am de schimbat toate alea in baie (cu tot cu gresie and co) si nu am curaj 😀 😀 . Cum am stat in chirie in multe locuri, nu m-am mai atasat de pereti si stiu ca gusturile mi se schimba (de carti da, sa mut peste 500 de carti inseamna greutate 😀 ) .

    • Dunia
      septembrie 5, 2017

      Ești tot la Bruxelles? Acolo vrei să renovezi?

  • dam167
    septembrie 5, 2017

    ”Sumele exorbitante percepute de firme, de arhitecți, de designeri, ne împing spre alternative monstruoase.” – not nice. Dacă ar trebui să trăiască arhitecții și designerii numai din sumele alea exorbitante ar muri de foame.

    Renovare și amenajare interioară nu înseamnă chiar același lucru. Doar ca să repari și să refaci instalațiile nu ai nevoie de un arhitect, iar faptul că tu spui că alegi să-l sari pe motiv că e o cheltuială pe care nu ți-o permiți, nu e chiar ok. Cât despre firmele de execuție, nu prea își pierd ăia timpul cu apartamente pentru că sunt lucrări mici. Mai ales vara, când se construiește peste tot. Și da, dacă cumva sunt dispuși să vină, îți vor cere destui bani pentru că altfel nu le rentează. Da, e greu și ai nevoie de stomac, dar același lucru ar trebui să-l facă un arhitect sau un designer – lucru care, după cum ai văzut, nu are treabă cu profesia lui.

    Nu înțeleg chestia cu caietul de sarcini. Caietul de sarcini face parte dintr-un proiect și cuprinde prevederi pentru punerea în operă a materialelor. Nu știu cui ar trebui să ceri un caiet de sarcini, mai ales că materialele au prevederi specifice de punere în operă, în funcție de producător.

    • Dunia
      septembrie 6, 2017

      Ce anume ai perceput tu ofensator pentru nota ”not nice”? Apreciez munca arhitecților și a designerilor, dar nu mi-o permit. Dacă ar exista un buget aș apela cu entuziasm și admirație la ei, mai mult la un designer, locuiesc la bloc.

      Tot nu știu ce consideri tu că nu e ok. Am reparat, am renovat. Pentru renovare, un buget m-ar fi scutit de perindarea mai multor meșteri. Pentru ambianță, munca unui designer ar fi presupus o continuitate la culoare, mult spațiu, luminozitate, pată de culoare etc.

      Chestia cu caietul de sarcini. A lucrat primul meșter. A abandonat. A venit următorul și a întrebat cu ce materiale a lucrat. Electricianul m-a întrebat ce fac niște fire. Etc! Un caiet de sarcini m-ar fi salvat. Un apartament nu reprezintă un bloc întreg sau o casă, dar tot șantier este când se lucrează.

      Perspectiva mea consideră necesar un asemenea caiet.

Dă-i un răspuns lui arakelian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
14 × 20 =