Mereu mi-am zis că am timp. Ai timp!
Am timp pentru carieră, pentru lupte, pentru călătorii, pentru a fi adult. M-am trezit adult. Văd în atitudinea celor din jurul meu. Mă jenez de doamnă și de dumneavoastră. Eu nu sunt adult cât mi se se spune că sunt unul.

Merg de două ori pe săptămână cu piciorul la recuperare. Bună ziua, doamnă. La revedere, doamnă. Să beți apă. Cum vă mai simțiți azi? Cât puteți să îndoiți piciorul? Pot. Aș putea și mai mult, dar mi-e frică să nu stric ceva. Ce să mai stricați, doamnă, deja e stricat!

Râsul a rămas numitor comun. Râd ca la 15 ani, ca la 25, ca la 35. Zilele astea mă străduiesc și cu râsul. Nimic, nici râsul, nici furia, nici lectura nu-mi mai vin natural. Programul meu nu s-a schimbat. Mamicesc. Citesc. Scriu. Mă îngrijesc. Gătesc. Visez în fața hărții.

Orice aș face în prezent, lipsește sarea din bucate.