Eu nu știu ce om ești. Dar știu ca ești o minte frumoasă! Și ai în tine molecule de apă de dunăre. Și de soare de august pe clorofila ta de epiderma și în păr și în priviri.
Și ce-ți pasă de o minte îngustă când atâtea minți bezmetice te plac așa cum ești?!

De-a lungul anilor am primit diverse comentarii pe blog, cele cu note negative nu le-au depășit pe cele pozitive. Am hotărât să public ca text comentariul de mai sus, deoarece constituie un nivel de esență umană.
Flatarea din primele fraze e subiacentă, adevărul ultimei e magistrală. Țin foarte mult să mă accept așa cum sunt, iar acum am primit confirmarea că felul meu de a fi nu întunecă cerul nimănui.
Oamenii mă plac așa cum sunt și sunt nespus de fericită.