De două zile citesc. Afirmație e banală prin conținut, dar memorabilă fiind scrisă. Simțind nevoia să fac o notă din această activitate înseamnă că cititul reprezintă. De două zile citesc, stau cu ochii în tavan, citesc din nou, caut în mica mea bibliotecă cărți care mă ajută să înțeleg alte cărți.
Pe o pagină a unei cărți găsii următoarele rânduri:

Deși trăiesc astăzi fără grija zilei de mâine, deci ca un privilegiat al sorții, nu știu să posed. Nu pot păstra nimic din ceea ce am și care mi-a fost oferit totdeauna fără ca eu să-mi fi dat vreo strădanie. Nu atât din risipitoare generozitate, cred, cât dintr-un fel de zgârcenie: sunt avar cu acea libertate care dispare de îndată ce ai prea mult. Cel mai mare lux a fost întotdeauna pentru mine o anume lipsă.

După ce citii, recitii, apoi revenii.
Meditai puțin cu ochii în tavan și un vierme mic sub formă de idee mușcă un gând. Așadar, fac un fel de concurs. Un fel, deoarece nu sunt sigură de interesul stârnit. Cine îmi scrie pe blog sau pe mail numele scriitorului din spatele rândurilor de mai sus va primi din biblioteca mea personală o carte, și anume Însemnări din subterană și Eternul soț de Dostoievski.

O să aștept răspunsurile până miercuri.