Chipul fără minte și tinerețea fără rafinament

Într-un an, în cei patru de liceu, profesorul de chimie a suferit un accident la ochi. N-aș putea să vă spun ce s-a întâmplat. S-a purtat la clasă ca și cum nimic nu e modificat la chipul lui, iar la povești nu stătea cu elevii. Domnii elevi au rămas domnii elevi patru ani de liceu. Abia la întâlnirea de zece ani a povestit ceva haios legat de balonzaidul, cuvântul folosit de profesor, unei colege.

Atitudinea indiferentă a profesorului de chimie ne-a obligat pe toți la un firesc nenatural până a devenit cu adevărat natural. Ne-am obișnuit cu pata roșie și hidoasă de la ochi.

V-am povestit acest episod lipsit de importanță pentru a introduce subiectul de azi.

Modificarea aspectului la femei prin injecții cu botox și colagen.

Pentru că toate aceste femei care își baga la kilogram botox și colagen te obliga la un firesc nenatural ca profesorul meu de chimie.

Te întâlnești cu o persoană cunoscută. Schimbul de replici e distorsionat, în cazul meu, de un efort intelectual de a nu mă holba la gura schimonosită. Dacă îmi permit, întreb. De ce ai pus atât de mult? Dacă nu-mi permit, privesc oriunde, dar nu la gură.

Mă întreb și vă invit la dialog. De ce fac femeile aceste intervenții? Înțeleg frica de bătrânețe. Am 38 de ani. Bătrânețea e urâtă, e grea, e insuportabilă. Bătrânețea o suportăm cu efort intelectual susținut sau cu ignoranță. Nu văd nici o cale de mijloc.

Pe lângă frica de bătrânețe, presupun că femeile se mai injectează din cauza stimei de sine scăzute. Mică, micuță la interior, dar cu buzele, sprâncenele, genele cât mai proeminente. În loc să ascundă ceva, arată într-un fel brutal. Pentru că e brutal tot ce se întâmplă la nivelul chipului.

Îngrijirea corpului ține de cochetărie, dar și de respect. Să ne placă de noi, chip, corp, minte ajută să ne suportăm viața și bătrânețea. Să ne facem iubiți și plăcuți este o nevoie, dar niciodată chipul fără minte și tinerețea fără rafinament n-au reușit să țină oamenii dragi aproape.

Concluzia mea este că nu de colagen duce lipsă corpul, ci de atingere și îmbrățișări.

Foto: Bogdan Mosorescu

Zice Dunia. Cum arată o femeie de 34 de ani în România

Cum vârsta mea a început să fie temei pentru gratulări – Aveți 34 de ani. Nu arătați. Felicitări! – m-am întrebat serios ce o să se întâmple cu mine când o să arat de 34 de ani.

Cum arată o femeie de 34 de ani în România? Percepției despre îi lipsește claritatea. Am prietene care imediat după salut mă împung cu arătătorul între sprâncene. Când îți repari ridul ăsta? Oferte picate din cer despre colagen sau sâni măriți nu mai vorbesc. Întreținerea tinereții seamănă tot mai mult cu luptele de gherilă, iar partizanii devin tot mai agresivi.

Adoptăm ideea siliconului în sâni!
Luptăm pentru colagen!
Susținem injecțiile cu botox!

Cum bombăn neîncetat despre noile apucături despre frumusețea femeii, găsesc uneori parteneri de dialog după chip și asemănare. Într-un schimb de replici în micul chenar de pe telon, am tastat ceva ce am hotărât că deține forma memorabilă a unui aforism.

Pentru că avem creierul mai mare, la noi sânii or să rămână în sus. Din motive de gravitație, bineînțeles.

Adagiu.
Partenera de dialog m-a asigurat că silicoanele semnifică lipsa stimei de sine. Imediat am amintit despre fleșcăiala care ne va determina să apelăm și noi la doctori. Nu a fost de acord cu fleșcăiala. A corectat: Nu, din motive de gravitație. Gândul gândului și buf, s-a ivit cugetarea enunțată mai sus.

Repede am sărit la laptop să notez. Blogul reprezintă jurnalul meu de idei. Nu stă nici un editor la coadă să mă publice.

Zic!

Foto: Simona Nutu