FEST-FDR La ce spectacole ați mers și cum le-ați ales?

De ce teatru?
În Afganistan se întâmplă ce se întâmplă. În Africa există foamete. În România o fetiță de 11 ani poate să consimtă actul sexual cu un adult.
De ce teatru?
Teatrul este un moft. La fel ca o rochie de mătase. La fel ca o geantă de la Prada. La fel ca o pereche de pantofi Louboutin.
De ce teatru? De ce alegem să consumăm un spectacol sau altul în loc să ne consumăm energia cu nevoile primare?! Să mâncăm. Să bem. Să ne adăpostim. Societatea a rearanjat necesitățile. Orașele, comunele, satele țin animalele la distanță. Ne-a rămas să ne apărăm doar de semeni. Ceea ce a părut o ușurare. Oh! Ah! Uraaa! Viața nu ne mai este în pericol! Or fi rostit unii înaintași. Îmi imaginez.
Cu timpul câștigat și cu stelele deasupra capului pesemne că s-au schimbat visele omului. De acolo până la visul unei nopți de vară a fost cale lungă în calendar, dar nu în suflet.
După desenele terapeutice cu animale, o traumă presupune o muncă îndelungată, omul s-a apucat să-și deseneze sufletul. A abandonat de multe ori. Fix ca un copil când dă de greu. Fix ca Mara când întâmpină obstacole. Se plânge. Jelește. Se enervează. Curg lacrimile șiroaie. Se calmează. Se reapucă de treabă.
La spectacolul de joi, Un copil pe un litru de benzină, m-au sedus gesturile actorilor. Felul cum femeia de serviciu atingea coada măturii și grimasa clientului când alimenta s-au impus ochilor. Am privit cum probabil beau sclavii de pe plantație un pahar cu apă. Nu mi-a mai păsat de poveste, de semnificații. Eu am privit. Am privit. M-am întors în mine. Iar am privit, iar m-am întors în mine. La o reîntoarcere s-a aprins ecranul telefonului. Mateiu s-a pierdut cu firea și m-a scos de la spectacol.

Mi-am ales din acest festival, FEST-FDR, 3 spectacole. Am ales un spectacol de la Cluj, unul de la București și unul de la Timișoara.
Un copil pe un litru de benzină este o producție a Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj Napoca. Nu citesc orice. Nu merg aleatoriu la spectacole. Ieri seară l-am lăsat pe Mateiu să smiorcăie după mine pentru Alexandru Dabija. Dar despre spectacolul semnat de Dabija într-un articol separat.

La ce spectacole ați mers la acest festival și cum le-ați ales?

Foto: Adi Piclisan

Când deosebim necesitățile de mofturi. Chiar când doamna e mult mai urâtă decât domnul?

Zilele astea sunt numai bune să vă reamintesc de partenerul prețios al blogului, Târgul Cărții. Ultima dată când am ajuns la București, am revenit cu câteva titluri remarcabile din literatură. Am citit o carte din cele cinci cumpărate. Este vorba despre O călătorie în India de E.M. Forster. Am văzut și filmul. O adaptare satisfăcătoare. Azi o să vă povestesc despre carte.

Romanul, O călătorie în India, este o carte care aduce la cunoștință consecințele principiului superiorității rasiale. Doctorul Aziz, un personaj însemnat, este arestat în urma unei acuzații aduse de o tânără domnișoară englezoaică. Un scenariu aparent banal din cauza frecvenței subiectului. Arestarea doctorului are însă implicații social-politice.

Doamna Moore și domnișoara Quested călătoresc la Chandrapore. Raționamentul britanic întâlnește exotismul și poezia Orientului. E.M. Forster s-a bazat pe propria experiență. În anul 1912 a luat contact cu poporul indian într-un rezidențiat temporar. Fiul doamnei Moore, Ronny, este și pretendentul Adelei Quested. Femeile insistă să cunoască India. Adunarea de la club le dezorientează. Dușmănia și neîncrederea reciprocă dintre englezi și indieni e evidentă. Încearcă să arunce o punte între cele două culturi și acceptă o invitație la peșterile Marabar. Doctorul Aziz și-a luat angajamentul, susținut de Fielding, directorul colegiului și prieten, să conecteze rațiunea și pasiunea, mintea și inima.

Deplasarea la peșterile Marabar otrăvește și mai mult relațiile dintre englezi și indieni. O întâmplare misterioasă duce la procesul intentat doctorului Aziz. Procesul este descris cu umor, dar e presărat de mentalități. Rasele cu pielea mai închisă la culoare sunt atrase fizic de cele albe, dar nu și viceversa. Chiar când doamna e mult mai urâtă decât domnul?

Deznodământul e neașteptat ca și începutul. Adela Quested își retrage acuzația împotriva indianului Aziz. Romanul este bogat în idei. Eșecul raționalismului și umanismului apusean de a înțelege filozofia mistică budistă. India provoacă interogări personale caracterelor europene. Șovinișmul și ipocrizia ies la suprafață. Zeci de detalii de viață, aparent ridicole, devin însemnate când deosebim necesitățile de mofturi.

Am terminat ce am avut de spus despre carte. O găsesc extraordinară pentru aceste zile petrecute în izolare. Toată lumea vorbește despre sine, de regăsire, de apropiere. Până la urmă lecturile mele chiar se potrivesc. Mă refer la O călătorie în India și Ființă și timp. Puteți comanda pe Târgul Cărții, un partener care nu m-a dezamăgit niciodată.

Foto: Bogdan Mosorescu