Vine copilul! Cioc-cioc! În fiecare zi, cioc-cioc! Femeile născute știu despre ce vorbesc. Mișcă. Înoată. Sare. Ce o face acolo. Să facă în continuare. Dacă se oprește, din nou, femeile născute au habar despre ce vorbesc, ne programăm de urgență la medic. Da, doamnă?! Nu simt copilul. Teroare. Panică. Disperare. Doarme. De cele mai multe ori doarme. Lăsăm deoparte tragediile.

Și pentru că vine copilul, mi-am evaluat din nou munca de pe blog. Mi-am sunat contabilul. Mi-am numărat contractele. M-am înscris pe o platformă unde pot scrie despre un produs sau altul și să câștig din comision. M-a informat Romina Faur despre. Ca întotdeauna, am ieșit în față cu ignoranța în ceea ce privește mediul online. După ce am fost acceptată, mi-am scris și rescris descrierea. Am cercetat numele unor bloggeri. Gura căscată mi-am închis-o. Costul unui articol perceput de unul sau altul nu are de-a face cu talentul de a scrie. Aici mi-am imaginat că-mi dau singură una după cap.

Vrei să scrii, scrie cărți. Lasă blogul.
A fi blogger nu pretinde înclinări scriitoricești. A fi blogger nu solicită o cunoaștere elementară a limbii române. A fi blogger înseamnă cu totul altceva. Prima condiție: expunerea. E necesar să te prezinți într-un fel anume. Știți cum? Ca la biserică. Nu cum ești. Cum ar trebui să fii. Pe internet ești sensibil, muncitor, sincer, creativ. A doua condiție: autenticitatea. Știți cum? Torni vorbe goale urmărind tendințele sociale. Ești vegan, antiavort, lupți împotriva încălzirii globale, înjuri primarul, ieși la proteste. A treia condiție: victimizare. Știți cum? Cu o nemiluită prezență la evenimente luate la grămadă unde te plângi că nu e obligat nimeni să te citească dacă nu dorește. Tu o faci de plăcere, în restul zilei muncești. A patra condiție: socratizarea. Știți cum? Te dai prost, dar ai definită o agendă personală. A cincea condiție.

M-am plictisit. Nici măcar nu mai este valabil faptul că a fi blogger nu pretinde înclinări scriitoricești. Scriitorii au migrat spre. Se adaptează. Dar nu le este propriu. Pe internet funcționăm la grămadă indiferent de talent, spirit de observație sau cunoștințe gramaticale.

Din lipsă de curaj, am ales în 2006 să scriu pe blog. Mi-am păstrat o anumită demnitate. Nu am început să strig tare. Pe internet, devine faimos cine strigă cel mai tare, cine face reclamă la orice și la oricine, cine se vinde oricui, oricum, oricând.

Ați citit eseuri semnate de Ionesco? Mă gândesc acum la un articol de-a lui Ionesco despre Victor Hugo. Oh, ce m-am distrat citindu-l! Mi l-am imaginat pe Ionesco pe scenă la Webstock. Cum ar fi luat în zeflemea sufletele sensibile și creative din sală. Pentru el inteligența submedie nu împiedica înflorirea genialității, iar genialitatea în online o dau urmăritorii cu nemiluita. Ei sunt cei care strigă cel mai tare, cei care reprezintă mentalitatea colectivă a momentului. Vai, Colectiv! Vai, spitalul din Piatra Neamț! Oamenii talentați sunt oamenii sociali de aceea ne aflăm năpădiți de talente. O să citez acum din Ionesco:

Să înveți meseria de a fi celebru, cum înveți meseria de a fi tâmplar. Caracteristica biografiei oamenilor celebri este că au vrut să fie celebri. Caracteristica biografiei tuturor oamenilor este că nu au vrut ori nu s-au gândit să fie oameni celebri. Pentru a parveni nu ți se cere decât dorința puternică de a parveni. Ți se cere să fii stăpânit de o pasiune absurdă, ridiculă și integrală pentru ceea ce este exterior, inesențial, nesubstanțial.

Oh, l-aș fi savurat pe Ionesco blogger și l-aș fi aplaudat. Respect oamenii din online, munca depusă de ei. Îmi este greu să-i iau în serios. Tot ceea ce fac, perfect pentru profilul de Instagram, mă îndepărtează. Viața presupune de0potrivă splendori și mizerie, adevăr și minciună, blândețe și violență. Online-ul este o ortodoxie nerecunoscută. Oamenii trăiesc cum li se pretinde. Oamenii nu onorează reflexele înnăscute. O să mă opresc. Risc să devin incoerentă.

Să râdem înainte de toate. Nu știu dacă am mai folosit în 2020 această încheiere.

Foto: Bogdan Mosorescu