Text scurt înainte de somn

Aștept seara. Mă trezesc. Trebăluiesc. Aștept. Până acum Mateiu se retrage la nani devreme. După șase jumătate, oricând. Până la nouă mă tot solicită. De exemplu astă seară. A adormit la șapte jumate. M-am ridicat. Am mers să clătesc o farfurie rămasă în chiuvetă. M-a chemat. M-am ridicat. Am intrat la duș. M-a chemat. M-am ridicat. Mi-am pus șosetele cu parafină. Liniște.

Scriu aceste rânduri. Enumăr fapte lipsite de glorie și strălucire. În același timp mă compar cu Dunărea la apus: caldă, liniștită, impunătoare.
Aștept seara să scriu. Aleg să dorm. Sunt tot în acest punct. Mi-e somn. Mi-e somn.

Revin.

Foto: Bogdan Mosorescu

Magia cuvintelor

Aseară am scris un text splendid. Asemenea mie, sunt convinsă că foarte mulți au scris și scriu.
De fapt nimeni nu scrie nimic, doar formulează în timp ce-și împinge capul mai adânc în pernă. Pernei mele, dacă i-aș putea smulge gândurile de aseară, aș putea să vă demonstrez că într-adevăr textul descria splendoarea.
Era vorba despre Mara, porneam de la ea, iar apoi analogiile se întreceau în magia cuvintelor.
Seara simt această magie a cuvintelor, seara simt și căldura care îmi cuprinde interiorul. Seara, când las în așteptare tot ce înseamnă exterior, și rămân doar eu, mă cuprind cu mâinile de umeri într-o scurtă, dar puternică îmbrățișare. Mă îmbrățișez și îmi sărut uneori umărul.
Un gest de recunoștință, de mulțumire că sunt așa cum sunt. Nu s-a întâmplat să fiu, sunt cum am ajuns.
Un om care stă drept în fața defectelor, în fața calităților. Nervii încă mă doboară.
Dar în această etapă a vieții, pot să-mi iau răgaz și s-o privesc pe Mara. Mă uit la ea până mă întreabă: țe, mama, țe? Și atunci îi zâmbesc și îi spun că o iubesc. Alteori o privesc cum doarme. La 3 ani jumate, deja e un mic Gulliver în pat. Sunt fericită s-o privesc, să-i sărut obrazul, s-o miros. În minutul acela știu că tot ce a fost bun în mine a luat cea mai bună direcție, copilul meu.
Și sunt mulțumită.
Bineînțeles că dimineața, că acum când scriu, nu mă mulțumește doar maternitatea, dar las povestea aici, în fericirea mea de mamă.