Un fum la Amsterdam

Am părăsit Berlinul înainte să răsară soarele. Pe 1 iulie soarele se ridica pe cer, eu ridicam bagaje în tren. Mâinile mele încă îmi arată străduințele acestei excursii, aș putea scrie o poveste separat despre mâini și picioare.
La prânz, cu două trenuri schimbate, cu un timp foarte scurt de a schimba trenul, 2 minute, am ajuns la Amsterdam.
Fiind acum cu povestea la Amsterdam, mă întreb în ce direcție s-o duc, peisajele Olandei, muzeele Amsterdamului sau fumatul din coffee shop? O să mă opresc și o să construiesc azi în jurul clișeului.
Am fost la Amsterdam și am fumat iarbă. Faptul constituie una dintre cele mai mari prostii ale mele, dar sunt foarte mândră.
M-am plimbat prin oraș cu o curiozitate de provincial, căci pașii mă duceau ușor pe lângă vitrine în care fete în lenjerie ispiteau bărbații.
Oare versurile lui Baudelaire se potrivesc aici?
Căci am, ca să-i înduplec pe acești amanți blajini
Oglinzi, în care totul mult mai frumos se așterne
Adâncii mei ochi limpezi plini de lumini eterne.
Mă întreb acum dacă cineva le-a privit în ochi, ochii lor îmi par acum asemenea oglinzilor dintr-o casă unde se afla un mort, toate suprafețele lucioase sunt acoperite pentru a nu rămâne sufletul captiv și să nu bântuie. Dar plecai departe, mințile se pierdură și dintr-o amintire care urmează să fie mărturisită.
Asta s-a întâmplat, mințile mele au plecat. După 3 fumuri, într-un coffee shop cu o lumină difuză, mințile m-au părăsit puțin, iar acestui fapt îi datorez un atac de panică îngrozitor. Stăteam lăsată pe spate pe o banchetă, priveam neputincioasă în jur și retrăiam filmul Taken. Fruntea mea împodobită cu perle de sudoare a început să-i îngrijoreze pe cei din jur. La îndemnul de a mă gândi la ceva frumos, mi-am pus-o pe Mara în față ca o icoană. Și m-am mișcat. Mi-am schimbat poziția corpului și foarte ușor, mintea mea a efectuat un salt într-un râs ușor, tare, zgomotos, isteric. Toată seara am văzut 3D, m-am întrebat cât ține această stare, dacă o să-mi amintesc, aș fi vrut să scriu în momentul acela, mi-a fost ciudă că lecturile mele, Freud și Jung, nu mă ajută să-mi stăpânesc mintea, mă văitam cu fiecare persoană nouă care intra că mie nu-mi plac oamenii, și am povestit despre Star Trek, un episod din Star Trek unde personajele jucau cărți, dar era o activitate care se repeta și se repeta până au ajuns să-și dea seama. Asta am făcut și eu câteva ore, am repetat la nesfârșit tot ce am scris mai sus, 3D, cât ține, o să-mi amintesc, scris, Freud, Jung, oamenii care nu-mi plac, Star Trek.
Seara la hotel am făcut un duș, mi-am spălat dinții conștiincioasă și am adormit înainte ca obrazul meu să atingă perna.
Acesta a fost un fum la Amsterdam.

16 Comments
  • noctambulul
    iulie 23, 2013

    Riblja Corba – Amsterdam: http://youtu.be/cqsmoe57kCk

  • W
    iulie 23, 2013

    te referi cumva la Cause and effect din Star Trek Next Generation?

  • dunia
    iulie 23, 2013

    Habar nu am cum se numea acel episod, știu doar că jucau cărți când unul dintre ei a spus ce carte urmează să dea următorul și dacă nu cumva au senzația că au mai jucat acele cărți.
    Atât îmi amintesc.

  • drstoica
    iulie 23, 2013

    Ai fost, pentru o seară, puțin înfumurată? 🙂

  • dunia
    iulie 23, 2013

    Am fost, pentru o seară, foarte și rău înfumurată. 🙂

    • drstoica
      iulie 23, 2013

      Data viitoare să intri în Star Wars, să-i zici vreo două lu’ Vader, da? 🙂

      • dunia
        iulie 23, 2013

        Bine măi, dacă ar fi să aleg, aș alege și eu un film cu Ryan Gosling, aș intra în The Notebook. 🙂

  • vladimir b.
    iulie 23, 2013

    Foarte bună consemnare a trecerii prin A”dám, unde voi fi și io peste cîteva zile! Bravo ție)

    • dunia
      iulie 24, 2013

      Vai Vladimir, chiar îți place? Să știi că mă așteptam la o ceartă din partea ta.
      Se pare că reușești tot timpul să mă uimești.
      Mă bucur că ajungi acolo, ai grijă la tramvaie și bicicliști, nu feresc oamenii.

  • Vladimir B.
    iulie 24, 2013

    )))
    Tocmai scriu ceva inspirat de un gind al psihiatrului polonez A.Kempinski, care spune ca omul printr-un diapazon urias de contradictii, inchise in el, reuseste sa schimbe lumea din jurul sau…
    Cum o sa te cert, Dunia? Dimpotriva.

    • dunia
      iulie 24, 2013

      Așadar există și eu psihiatru Kempinski, eu știu doar lanțul hotelier.
      Să mă cerți, da, că am încercat substanțe interzise, dar mai ales pentru că am renunțat de voie la control.
      Mulțumesc mult însă pentru acceptare, contează foarte mult. Schimbăm și noi lumea cum putem, nu-i așa? 🙂

      Te îmbrățișez cu drag.

  • Vladimir B.
    iulie 24, 2013

    Da, poate că o schimbăm, dacă nu ne va schimba ea înaintea noastră)

  • arakelian
    iulie 25, 2013

    magia Amsterdamului ….

    • dunia
      iulie 25, 2013

      Stai să ajung și la magia Belgiei. 🙂

  • dunia
    iulie 26, 2013

    …avec framboise. Și a oamenilor. 🙂

Dă-i un răspuns lui vladimir b. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
30 − 21 =