A început Târgul de carte Gaudeamus la București. Din 2008 încoace am călătorit la București pentru târg. Luna noiembrie a devenit o celebrare a valorilor personale: prietenie, literatură, teatru, artă, legături de familie, maternitate.
Anul acesta lipsesc. Anul trecut am lipsit. Îmi pare nespus de rău. O să mă străduiesc să-mi aranjez agenda pentru 2024. Pentru aceste zile, cu nostalgie, mi-am scos din bibliotecă o carte de la Editura Univers, Arto Paasilinna, Fiul zeului furtunii.

Gaudeamus înseamnă pentru mine, printre altele, o întâlnire ca-n povești cu doamna Ioana de la Editura Univers. Scrisorile pe hârtie întrețin această relație. Doamna Ioana îmi scrie. Eu răspund rar pe hârtie. Telefonez. Conversăm în note blânde și liniștitoare. Doamna Ioana face să înceteze zgomotul din mine pentru câteva minute. Mă întreabă de familie, de sănătate, de cărți. Îmi povestește de familie, boli, cărți. Are 85 de ani și o minte lucidă și ageră. Tocmai am închis telefonul. Am vorbit cu doamna Ioana. Anul acesta Editura Univers lipsește de la Gaudeamus. Am închis telefonul în promisiunea că la anul o să-l aduc pe Mateiu la București să-l cunoască.

Săptămâna viitoare, marți și joi ies la teatru. Joi voi fi însoțită de Mara. Se joacă Hamlet. A fi sau a nu fi, iată-ntrebarea!

Consumul meu în activitățile casnice continuă. Spăl, gătesc, frec, adun muncită de lectura lui Michel Houellebecq. Am sfârșit romanul Supunere. O să compun o încheiere. S-a trezit Mateiu, timpul pe blog a expirat. O să vă las cu ceva din roman cu o completare în oglindă de la mine. Un bărbat are o soție de 40 de ani pentru cratiță, una de 15 ani pentru alte chestii. De la mine completare: O femeie are un soț de 40 de ani pentru reparații în casă, unul de 15 ani pentru alte chestii. La completarea mea aproape oricine experimentează greața. Nu și la scurtul fragment din roman. Indignarea nu mă interesează s-o afirm. Mi-am permis teroarea controlată de a trăi într-un stat islamic. Din perspectiva mea, de ce aș mai trăi?!

Foto: Bogdan Mosorescu