Acel ceva din noi care ne face să vrem să trăim.
Are un nume. A fost intuit, numit, scris.
Acel ceva din noi care ne face să mergem înainte.
Celulă. Conatus. Forță.
Acel ceva pentru care mă ridic în fiecare dimineață din pat.
Mă dezvelesc. Așez picioarele pe parchet. Mă îndrept spre baie.
La bucătărie pornesc fierbătorul. Beau un pahar de apă caldă. Sorb ceaiul.
Acel ceva pentru care citesc și scriu, scriu și citesc.
Îmi pun ochelarii. Văd tot mai prost. Deschid o carte, deschid două.
Citesc un capitol. Termin un roman.
Acel ceva pentru care îmi fac promisiuni seara că o să încerc să fiu o mamă mai blândă.
Sărut capul copiilor, fruntea celei mari, obrazul celui mic.
Acel ceva care a început cu 3,8 miliarde de ani în urmă.
Primele celule.

Foto: Bogdan Mosorescu