Vorbesc mult, mă mișc mult. Mă mișc în timp ce stau, de aceea genunchii mei au făcut cunoștință cu multe palme, unele asudate care mi-au lăsat desene pe pantaloni. Piciorul descrie un ritm al sentimentelor, nu indică un anumit grad de nervozitate.
Locvacitatea și zbuciumul am reușit totuși să le controlez. De frică, am învățat să tac. În copilărie pedepseam orice mârlănie, fie cu vorba, fie cu palma. Am rupt o revistă în capul unui băiat după ce m-a tras de sân ca un soldat turc care siluia o roabă. Încet, încet, apucăturile mele au devenit amintiri. Am văzut ce pot băieții. Am văzut cum lovesc fetele în virtutea bărbăției.
De anul trecut am început să mă scutur. Mi-am aruncat tăcerea impusă. Frică continuă să-mi fie. Mi-a fost teamă când am înapoiat un gunoi aruncat de un șofer, mi-a fost teamă când am îndrăznit să-i atrag atenția unui băiat care a răspuns la telefon în timpul filmului și s-a pus la taclale.
Dar îmi calculez șansele. L-am întrebat dacă nu cumva vrea să dea în mine, deși eu știam că nu ar fi reușit.
Ceea ce vreau să spun, să dau mai departe, să îndemn e o datorie, datoria noastră, a oamenilor care ne numim oameni să nu mai acceptăm mârlănia.
Sunt absolut convinsă că suntem mulți, majoritari, dar frica, rușinea nu ne lasă să ripostăm. Nu cred că suntem o generație de sacrificiu, consider că generația noastră trebuie să devină o generație de țigani. Fac această afirmație într-o notă admirativă și respectuoasă. Un țigan nu se lasă călcat în picioare, nu pune capul jos să măsoare pământul când pe cer e gâlceavă.
Să învățăm ceva de la țigani și apoi să încercăm să-i rafinăm.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
ianuarie 14, 2013
prost scris. serios.
ianuarie 15, 2013
Nu pot sa-mi cer scuze, dar iti apreciez sinceritatea.
ianuarie 14, 2013
Hmm. Frumos spus. Dar.. Tiganii, ungurii, evreii sau mai stiu eu ce categorie sunt doar o categorie din spatele unor oameni. Eu personal, nu sunt de acord cu clasificarile etnice sau de alt tip. Sigur, sunt particularitati specifice DAR eu cred ca tine de educatie, mediu, cultura. Si asta ia timp. Generatii. Plus ca suntem balcanici. Si asta adauga inca ceva in plus. Trebuie luata atitudine dar cred ca ar trebui (pt eficientizare) inceput cu media. Ei au promovat desantat in numele rating-ului marlania la nivel de vedeta. Ei fac vedete, politicieni, muzicanti. Ei au putere de penetrare in mase, direct si subtil in mintile lor slab populate de cultura si educatie. Iar masele au nevoie de exemple. De repere morale, daca vrei. Eu as spune ca au nevoie de barbati adevarati dar cu papion!
ianuarie 15, 2013
🙂 Adica de Patapievici?
ianuarie 15, 2013
:)) vezi, de aia nu citeste lumea! Si din cauza esarfei lui Plesu.. 😉
Si uitasem de modelul feminin, cu ciorapi de matase pe picioare frumoase.
ianuarie 15, 2013
nu putem face o paralela cu tiganii sub nicio forma, de la niste inculti cu cele mai proaste caractere, probabil cea mai de jos rasa de pe pamnt. Daca vrei sa inveti cum se infige in spate un cutit, cum se fura orice se poate fura , cum se poate dezbraca de caracter o fiinta umana, da, asta e calea . Este cel mai prost subiect la care te puteai gandi draga Paula.
ianuarie 16, 2013
Câte cuvinte ticăloase în două fraze. Pentru comentariul tău, cer scuze cititorilor mei.
Pentru mine nu există țigani, unguri, evrei, doar oameni, iar formula de țigan sau ungur mi-o însușesc doar ca particularitate.
Tu ești singurul incult aici.
ianuarie 16, 2013
Intr-o nota tot admirativa, nu mai pune si tu pe hartie tot ce-ti trece pe sub breton ! Ma ia si tu in seama frica aia de care vorbeai !
Intr-adevar post scris !
ianuarie 17, 2013
Eu pun pe hartie tot ce imi trece pe sub breton.
ianuarie 16, 2013
” consider că generația noastră trebuie să devină o generație de țigani ” cum poti sa scri asemenea imbecilitate, tu care te pretinzi a fi o persoana citita, nu stiu ce pregatire ai, dar ma dezamagesti. Ai intrat vreodata in contact cu vreun tigan!!?
Daca da, atunci exista o explicatie…
ianuarie 19, 2013
Si aici despre rasism.
Acum sunt intr-un mediu f. pestrit, atat la munca, dar si in jur. Chinezi, japonezi, polonezi, spanioli, marocani, tigani etc. Am discutat de cateva ori cu un colegii din jur, dar si la scoala cu profesoara moderator si 25 de pers. din toate colturile lumii de problema tiganilor, de fapt al comunitatii, al intrusului, si al enclavelor. Si concluzia a fost: convietuirea inseamna nu integrare cum asteptam noi romanii( si ne credem superiori!!, dar sa stii ca nu numai la romani e ideea asta), ci de acceptare, intelegere, si preluare unii de la ceilalti. De convietuire. In europa de vest, problema tiganilor e cunoscuta, dar mai grava e problema musulmanilor.
In cazul tiganesc, pot sa zic ca romanii au preluat f. mult de la tigani. Din cele rele. Si aici vad o dovada: reactia agresiva, cu „huo tiganii” – asta e cel mai bun exemplu in cazul nostru, de lucru preluat de la tigani. Deci tiganii nu se integreaza. Romanii se integreaza printre tigani.
Mai ai indoieli de concluzia mea? Am vazut dupa ceva ani, 2 ore de revelion la 3 canale romanesti: prot tv, antene: le gasesti pe net, de vrei inca multe alte dovezi.
ianuarie 16, 2013
…si te rog fara jigniri, ma gandesc ca nu te caracterizeaza, sau??
ianuarie 17, 2013
Nu pretind nimic, am intrat in contact cu tigani. Sunt oameni. Punct.
ianuarie 18, 2013
o sa ignor rasismul romanilor,si comentez, pt am mai scris si eu despre tigani.
Acest orgoliu la care apelezi tu, aici, cu aceste cuvinte intinse de data asta nu spre vanzare, ci spre vanare! Aceasta onoare, care o vazui la tigani doar in filme, ca pe cei din Moldova si din Bucuresti si Constanta nu i-am vazut cu asa ceva, cred ca e specifica tiganilor de munte, sau tiganilor unguri.
Iti dau o provocare. Preia tema, si scrie articolul cu apel la coloana vertebrala ferma, cu vibratia aia de otel a fierarilor. Eu imaginea asta o vizualizez, cand ai facut tu apel la replica: „Un țigan nu se lasă călcat în picioare, nu pune capul jos să măsoare pământul când pe cer e gâlceavă.”
ianuarie 19, 2013
Iti multumesc de finetea cu care ai trecut peste rasismul unora, eu nu am avut-o.
Iti multumesc si de provocare, dar ma ierti daca nu o accept? NU am vrut sa scot in fata tiganii, eu consider ca suntem cu totii oameni indiferent de nationalitate. Cultura ne pune limite unora, dar educatia si instructia ne ajuta sa intelegem.
ianuarie 19, 2013
duducuta draga, paralela era ca o mutivatie de joaca a cuvintelor, dar si ca sa vezi reactia inversa, a cititorilor, dar si a ta. Ca un experiment al reactiilor celorlalti.
Deseori gandesc un lucru. Il scriu, asa dintr-o suflare. Il dau afara, ii dau o forma, ii dau un corp. Si cand imi materializez ideea, o vad mult mai obiectiv. Si dau sa rescriu, sau o sterg.
Si ma duc acum sa ii zic una dura lui Milli Vanilli, aici pe taramul dumitale.
ianuarie 19, 2013
@arakelian
Este o diferenta clara intre cultura tiganeasca si comportamentul unor tigani. Am avut sansa sa cunosc tigani muncitori, saritori si carismatici. Repet, cu totii suntem oameni, nu toti suntem educati si instruiti, asta e o certitudine. Dovada si milli vanilli.
ianuarie 21, 2013
In satul meu natal a existat in copilarie un tigan rotar (facea roti de car) pentru care 99% din sateni pastrau un respect univoc si care si acum e pomenit cu drag si nostalgie. Erau romani care aveau porecle precum Hoţu sau Vrăjitoarea, erau romani de care alti romani se fereau, erau romani si inca mai sunt romani acolo care fura de la alti romani.
Pe tiganul rotar l-am cunoscut si eu cand mergeam cu tataia sa repare cate o roata de car, avea casa si curte, iar tiganca lui, cu fuste si cozi impletite, ma lua deoparte si-mi dadea sa mananc alaturi de copii ei pe cand imi vorbea cu „mata” desi aveam nici 10 ani.
Tot de tigani vorbesc, am fost anul trecut cu bicicleta intr-un sat de langa Bucuresti unde era plin de masini scumpe, tigani insirati pe la porti si caini, enorm de multi caini lasati liberi si agresivi. Tiganii ne-au petrecut de la o poarta la alta ca sa nu ne manance cainii (la propriu), si, s-au bucurat ca am trecut pe acolo, ne intrebau de ce purtam casti si isi spuneau ca asa ar trebui sa poarte si copiii lor.
Apoi, doua tiganci care traversau strada cu o caldare plina de carne au oprit in loc si nu ne-au lasat sa trecem pana nu am mancat si noi pe saturate.
Morala: tiganii sunt si ei oameni, noi romanii credem ca avem stema in frunte si cand tratam cu lipsa de respect, exact lipsa de respect primim.
Trebuie sa-i romanizam pe ei si sa ne tiganim pe noi, dar schimbul asta sa se faca doar la nivelul chestiilor bune. In prezent, ne-am tot tiganit noi si i-am supra-tiganit pe ei la nivelul chestiilor rele. Si mai presus de toate astea ne plangem fratilor, ne plangem de mila si ne plangem ca mai simplu decat sa faci ceva.
ianuarie 21, 2013
Suntem oameni cu toții, nu? Da, știu despre ce vorbești, dar comportamentul unora ne afectează pe toți. Comportamentul unor români, comportamentul unor țigani. Ce nu vor unii să accepte este că un popor nu înseamna individualitățile unui număr, chiar dacă destul de mare, de persoane.
Bine ai revenit acasă.
ianuarie 21, 2013
Da, bine am revenit 🙂
Mi-ar placea ca noi romanii sa fim mandri, dar nu trufasi, sa actionam, nu doar sa vorbim si sa fim crestini, nu doar practicanti de ritual caci astfel n-am mai arunca cu pietre (sau Nepasare ca-i la fel de rea) in stanga si-n dreapta…