În loc de o băutură de vară, cu fructe, neapărat mentă, obligatoriu alcool, într-un pahar care mi-ar satisface gusturile rafinate, mi-am pregătit o cană de ceai de sunătoare. Am fiere leneșă. Așa mi s-a explicat în urmă cu câțiva ani. Lenea ei îmi strică mie ore din zi și din noapte. Azi noapte, gândacii de bucătărie și cu mine umblam prin casă după un No-spa.

Acum scriu cu cana de ceai lângă mine și mă gândesc la întâlnirea de sâmbătă dimineață. O să mă văd cu Vulpea boemă ( Cine e Vulpea boemă?) la Haiku (Ce este Haiku?).

Vulpea boemă este un brand de haine. Eu iubesc persoana din spatele brandului. Este vorba despre Carmen. Cu Carmen am început să lucrez la proiectul #poartariduri. Pe lângă mine în încercarea donquijotească de a sublinia importanța și privilegiul de a înainta în vârstă mai stau Carmen, Bogdan și Simona. Muschetarii ridurilor au urcat femeile pe pereți cu ocazia zilei de 8 martie anul trecut în cadrul unei expoziții găzduite de Casa cu iederă.

Haiku este o cafenea care funcționează în tandem cu galeria META Spațiu. Cunoașteți poziția erotică în care partenerii stau unul în brațele celuilalt într-un fotoliu? Într-o înlănțuire asemănătoare îmi închipui cafeneaua și galeria. Pasiune. Artă. Prietenie. Știință. Povești. Cafea. Bijuterii. Prezențe. Într-un singur spațiu s-au amestecat valorile cu plăcerile, arta și prăvălia, știința și cafeaua.

Vremurile țin cu cafeaua de specialitate. Orice cetățean mai spălat cu un gel de duș de la 50 de lei în sus preferă cafeaua la râșniță, prăjită, întoarsă, sucită, uscată, suflată de brizele Africii sau Americii de Sud. Îngroș aceste rânduri. Prefer cafeaua râșnită, prăjită și cum am înșirat mai sus. Caut harta imaginară a cafelei. Timișoara se fălește cu multe cafenele, dar mie îmi place cel mai mult la Haiku pentru întreg. Sorb cafea. Mă uimesc pereții. Trag cu ochiul la bijuterii. Aud vorbindu-se despre artă și știință. Într-o lumea fițoasă, dar nepretențioasă, Haiku face diferența. Haiku este o veritabilă cafenea academician, nu pretins academician. Mie îmi place strada, dar apreciez și respect academia. Îmi place cârciuma, dar mă delectez în cafenele. Ambele spații oferă experiențe specifice și nu trebuie să alegi. Poți să te deplasezi într-o parte sau alta. Te duci oricum după predispoziție.

Haiku este un spațiu unic la Timișoara. Când îi treceți pragul, să-mi scrieți.

Foto: Simona Nutu