Consumul de carne e expirat

10259816_784242278252595_3196881789466202536_nÎncep să devin din ce în ce mai obraznică. Tac cu intenția de a sfida. Intenția, nu mi-e străină, nu o ocolesc.

O să vă arăt imediat un exercițiu de cum fac.

Există în jur oameni, în jurul meu, să lucrăm personal, care tot ceea ce vorbesc este categoric. Parcă nu au auzit de perspective, parte sau unghi. Când mai adaugă, în loc de punct, ascultă-mă pe mine, mă cuceresc pe loc.

Și tot în jurul meu există persoane care îmi cunosc convingerile sau părerile. Datorită unora, păstrez nota pozitivă, ajung uneori să-mi susțin aceste păreri. Mă simt atunci ca Spartacus sau oricare alt sclav care era aruncat în arenă să lupte.

Aruncată în luptă, în ultimul timp tac și rânjesc. Articulez ceva apăsat, iar apoi mă retrag. Vă povestesc un episod. Redau.

Cineva apropiat mie:  Dunia l-a citit pe Freud. E cu Freud.

Altcineva apropiat de cineva: Freud e expirat.

Eu: Freud nu mai este actual aș zice. De facto, Freud a pus bazele psihanalizei. Apoi refuz să mai vorbesc. Resping orice provocare. Schimb subiectul cu aprecieri despre vreme sau plăceri culinare. Îmi place carnea.

Consumul de carne e expirat. Omul actual ține pasul cu gastronomia și e vegetarian sau vegan.

De facto: genele sunt egoiste. Rămân la consumul de carne.

8 Comments
  • arakelian
    septembrie 2, 2015

    dar ce iti pasa ce cred altii? Freud, carne, fusta, etc fiecare este alegerea proprie. Nu dau explicatii si nici nu caut scuze.

    P.S. ce friptana de porc buna am mancat in Portugalia … 🙂

    • Adela
      septembrie 2, 2015

      Nici nu stii cum mi-ai uns sufletul cu asta 🙂 Tocmai am inchis o discutie cu o persoana din asta care incita doar de dragul de a o face, nu conteaza pe ce tema. Si ma simt stoarsa de energie de cat m-am luptat, fara prea mare izbândă, spre rusinea mea, sa nu i tru in polemica de dragul de a conserva o amiciție.

  • arakelian
    septembrie 3, 2015

    Ca o remarca personala, subiectele in care ma scuz/explic sunt subiectele de care nici eu nu sunt sigura ca am ales bine. Practic, cele mai dese argumentari sunt nu ideile mele – contra altuia, ci ideile mele contra ideile mele.
    La fel am remarcat ca tocmai misionarii pro vegetarianism / pro ortodoxism / contra sau pro fumat/ pro slabit extrem etc. sunt cei care au hibe interioare pe tema data. Toate astea mi se par extreme ale vietii – echilibrul interior lipseste acolo si caut argumente si argumentari.

    • dam167
      septembrie 3, 2015

      @Reptilian: când simți nevoia să aprofundezi, să explici sau să diseci, pe motiv de nesiguranță, nu înseamnă că sunt idei diferite pe care încerci singură să le dai cap în cap. Când vrei să te convingi singură de ceva, sau pur și simplu etalezi niște argumente care speri să te convingă, nu sunt alte idei, ci doar aceleași, privite din alte unghiuri.

      Explică-mi, te rog, și mie asta cu hibele interioare. În primul rând ești liber să susții o cauză sau un principiu. În al doilea rând, ceea ce te face pe tine să susții sau nu acel ceva poate fi sau nu subiectul unei discuții. Un fumător cu probleme de sănătate care încearcă să te convingă să te lași de fumat are hibe interioare?

      • arakelian
        septembrie 7, 2015

        Pt ca deciziile personale (gen mancat o carne sau citit pe Freud sau dormit 2 ore in plus dimineata si imbracat o rochie verde) sunt personale si nu au nevoie de scuze si argumentari.
        Raspunsul cel mai scurt si clar la intrebari: „de ce aaabbbccddd” pe care l-am dat a fost: pt ca asa am ales bine pentru mine/ imi place.

        Nu e ca la intrebarea pagmatica si matematica: de ce ai facut credit? una care implica raspuns: nu mai vreau sa stau cu chirie, am dorit locuinta mea/ dau rata aceeasi valoare ca chiria anterioara.

  • Dunia
    septembrie 3, 2015

    @arakelian

    Hai să vorbesc din experiența mea de viața. Nu e vastă, sunt o femeie tânără. Cel mai bine este să ne ascultăm și să ne observăm: organismul și mintea.

    Nu pot să nu mai consum carne atâta timp cât organismul mi-o cere și nu o refuză. Constrângeri medicale nu am. Mintea lucrează cu ele.

    Plăcere, neplăcere, nevoie, constrângeri. Cu astea avem de lucru.

    @adela

    Nu mai lupta. O sugestie.

    • dam167
      septembrie 3, 2015

      Las-o să lupte. Că dacă-i unge sufletul un îndemn la dezvoltarea unei personalități, înseamnă că are nevoie de luptă. Să se călească.

    • arakelian
      septembrie 17, 2015

      asa cred si eu, ca lucrul meu e nu cu ceilalti, ci cu placerile/neplacerile mele, acceptarea, constrangerile.
      De ex. au am constrangeri alimentare si de viata (alergica la anumite chimicale, mirosuri). Uneori ma infurii contra lor, contra vietii ca am ajuns la ele. Apoi o dam la pace – prietenia incepe din mine.
      Si sunt inconjurata de vegetarieni. Din aia de se cred misionari :))). Cu toti, dar cu toti am ramas prietena, folosind o replica frumoasa: carnea e un ingredient, ce il consum cand mi-e pofta. Si asta a reusit sa blocheze continuarea disputei, si sa imi linisteasca ‘tendintele’ lor de misionarism si convertire. Foarte putini stiu ca am avut perioada vegetariana si nu, nu am fost mia sanatoasa, din contra.

      La replica Freud e expirat nu stiu ce as zice. Pana la urma, expirarea lui Freud nu tine de gustul meu, de papilele si aciditatea salivei etc :), ci tine de parerea altora, ratiunea altora. O replica ce imi vine ar fi: acum il descopar, asa, expirat cum o fi. E totusi cel ce a pus bazele psihanalizei, si pt cine e la inceputurile psihanalizei, atunci sa inceapa cu inceputul.

      Ca un amuzament, replicile bune mie imi vin a 2a zi 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
24 + 13 =