Cum ajungi să ai un președinte în buzunar?

Ce înseamnă să fii bogat? Un moment. Să lăsăm deoparte proprietarii cu credite. Să uităm de pozele din vacanță de pe facebook. Aia nu este bogăție. Bogăție înseamnă să deții orașe, țări, regi și președinți de țară. Este posibil așa ceva? Este posibil așa ceva. Bogăția presupune o piață liberă.

Nu o să vă țin o lecție de economie. Nu am suficiente informații sau lecturi. Eu citesc istorie. Fiecare carte de istorie citită îmi întărește poziția personală. Bogăția nu e de mine. Nu am suflet sensibil pentru poezie, dar n-am nici suflet rece pentru bogăție. Cum ajungi să ai un rege la degetul mic sau un președinte în buzunar? Prin investiții și iubire selectivă. Copilul tău studiază la Oxford, iar copilul oarecare din Africa moare de foame.

America reprezintă puterea azi în lume. Cu lipsa mea de cunoștințe politice și economice, nu pot aprecia dacă a depășit puterea britanică. Cum s-au îmbogățit marile puteri? Cine sunt acestea? Le enumăr: Franța, Anglia, Germania, Olanda, Spania, Portugalia? În primul rând nu le-au lipsit curioșii și aventurierii. În al doilea rând nu s-au mulțumit cu puțin. În al treilea rând au exploatat. Europenii au muls America cu mult timp înainte să devină țara tuturor posibilităților.

Știți cum a ajuns Europa mare amatoare de dulciuri? Cum belgienii au devenit fini cunoscători ai ciocolatei? Prin imensele culturi de trestie de zahăr cultivate în America de britanici și lucrate cu sclavi. De ce? Ca să-și bea englezul ceaiul îndulcit. Ca sute de ani mai târziu să avem ciocolaterii și femei pline de colagen în buze care se pozează la Bruxelles cu praline.

E bine să ne punem întrebări. Nu e neapărat sănătos. Când ai pornit pe acest drum, atunci ascultă răspunsurile fără să te miri ca un fante de mahala. Lumea funcționează în capitalism. Comunismul, alternativa, a demonstrat că tot capitalismul e mai potrivit. Piața liberă decide. Par să pricep și eu mecanismul lumii. Ce înțeleaptă! Uneori, deși n-am consumat opiu, am un sentiment de superioritate. Apropo de opiu. Dependența de opiu din China a ajuns să afecteze 40 de milioane de chinezi. Asta la final de secol XIX. Autoritățile chineze au interzis consumul. Autoritățile engleze au ignorat autoritățile chineze. De ce? Pentru că acele vile din Kensington au avut la un moment dat proprietari cu acțiuni la companiile de opiu. Așa ajungi bogat.

Așa înțelegeți de ce unii dintre noi, atunci când privim vilele din Kensington, apartamentele din Manhattan, casele parizienilor, morile olandezilor adoptăm o ținută catatonică. Parcă vezi câmpurile de bumbac lucrate cu sclavi. Parcă vezi copiii mici luați de lângă mamele lor. De ce? Ca să funcționeze lumea. Să-și bea englezul ceaiul îndulcit. Să urle americanul în prezent God bless America.

Înțeleg toate acestea și nu mă mir. Iar dacă mă mir, mă cert. Ce naiba am? Mănânc ciocolată. Toți beneficiem de munca sclavilor. Beau cafea. Sucesc perspectiva. Aici pot face ceva. Unde? Aici, la Timișoara, în România. Mai merg la un copil abandonat la spital după o operație la inimă. Mai donez sânge. Citesc întotdeauna. Îmi educ copilul. Îmi răsfăț din când în când mama. Notez pe blog cu ce rămân din cărțile de istorie, psihologie și literatură. N-am reprezentare de Don Quijote. Detest să lupt cu morile de vânt, să mă mir, să bat obrazul. Prefer să acționez, să fac ceva, orice.

Hong Kong-ul a fost al britanicilor până în 1997. A fi sau a nu fi acționar. Aceasta este întrebarea. Iar dacă nu ești tu, oricum investește altul. De ce? Pentru că așa funcționează lumea.

Foto: Bogdan Mosorescu

2 Comments
  • o femeie
    martie 2, 2020

    fain subiect atins. Multi isi ascund aceste rahaturi sub pres (vezi englezii batrani si nostalgici dupa perioada cand Londra era mare putere cu colonii…).
    As adauga inca o situatie asemanatoare, dezbatuta la munca: regele belgiei a avut colonii (personale, nu tzara) si oamenii lui au inventat pedeapsa in Congo pt furt: taiat mana. Sunt cateva palate construite din sangele ala negru, o parte din cercetarea locala a inceput tot pe sangele congolez, uraniul adus din Congo si exploatat de congolezi cu iradieri nestudiate inainte, ce la inceputul celui de-al 2lea razboi mondial a fost repede suit pe vapor si trimis in SUA.

    Vrei, te rog, sa scrii si despre negura trecutului romanesc? pt ca avem si noi istoric asemanator (nu atat de dramatic dar avem drama robilor, dictaturiatul lui tepes, agresivitatile boierilor, etc)

  • Dunia
    martie 2, 2020

    Mulțumesc de apreciere. 🙂 Îți recomand o carte, Sapiens de Yuval Noah Harari. Articolul e inspirat din.

    Despre negura trecutului românesc.
    Trăim și în prezent în negură. Cum ai menționat englezii nostalgici, avem români nostalgici după Țepeș. Vremurile au trecut, dar nu și gândirea. Gândirea se schimbă mai greu. 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *