În continuare citesc Rusia scăldată în sânge. În continuare Rusia se scaldă în sânge. Apucăturile expansioniste ale conducătorilor omoară în continuare băieții mamelor. În continuare unele societăți au dreptul să bată și să ucidă femeile. Asta e o parte a lumii.

În altă parte a lumii ne derutează femininul și masculinul.

În altă parte a lumii unele specii își dau duhul. Dispar.

În altă parte a lumii doctorii fac negoț cu viața. Te operez. Nu te operez.

Aduni aceste părți și e greu să te ridici dimineața din pat. De ce? Ce nevoie pune în mișcare fizicul și psihicul uman? Uneori cred sincer că singura atitudine corectă în viață este cea pesimistă. De unde să smulg ceva favorabil din morți violente, din dependența politică, socială și economică, din misoginism, din dezorientare, din extincție, din corupție?

Ne ridicăm din pat dimineața cei mai mulți dintre noi. Funcționăm automat. Bem ceai. Ducem copiii la școală. Băgăm un pui cu cartofi, boia și oregano la cuptor. Recitim un capitol din Diplomația lui Kissinger. Ne programăm la tuns. Ducem ziua până la capăt. Seara ne turnăm un pahar de vin. A mai trecut o zi.

Trec zilele. Se adună zilele. Unii se trezesc la 40 de ani. Eu o să mă trezesc la anul femeie de 40 de ani. Sper că voi deschide ochii în Franța. Muncesc pentru asta. Trăiesc o dezamăgire dureroasă. Ființa umană e detestabilă. În același timp descopăr persoane cu o personalitate fascinantă. Mă încălzesc sufletește lângă ele. Le numesc muzele mele. Îmi construiesc o lume cu aceste muze. Muzele ne vor salva. Sper că muzele mele vor salva femeile de plastic.

Foto: Carmen Vulpea boemă