Exact! Să interzicem Moromeții. Titlul l-am ales special să vă atrag. Pentru o clipă am vizualizat banda adezivă plină de muște de la Schela. Schela este un cartier mărginaș din Drobeta Turnu Severin. Ca reprezentare, aduce cu o mahala. Specific. Asta dacă v-a dus gândul la Neveste disperate. Nici cu Dumbrăvița, comuna de lângă Timișoara nu aduce. În ani, mahalaua alcătuită din fii de țărani români, turci și țigani s-a transformat într-o comunitate funcțională, dar cu locuințe kitschoase. Dunărea și dealurile salvează pseudoarta caselor schelene.

Curând ne-am apucat, elevul select și cu mine, de Moromeții. S-a uitat derutat la mine. Atât am râs în timp ce citeam până i-am dat niște explicații. Am lăsat deoparte senzația acaparatoare de identificare cu stilul de viață din Siliștea Gumești. Exprimarea m-a trimis în trecut, m-a trimis acasă. Am fost acasă pentru câteva secunde. Fac referire la un sentiment.

Mă bucur că nu trăiesc în acele vremuri. Nu era ușor să fii femeie. La sat cu atât mai mult. Râd la replicile lui Ilie Moromete pentru că. În primul rând am crescut într-un mediu asemănător, în patriarhat. Tata face, tata drege. Femeia cicălește, femeia gătește. Privirea lui derutată m-a descurajat. Elevul select nu și-a putut imagina. Am continuat. E și umor în carte. Oamenii își duceau viața după alte reguli și le era foame. Nici eu, nici tu n-am cunoscut foamea. Elevul select nici asta nu și-a putut imagina.

Dacă mătur bătătura cu voi, mâine dimineață vă scutesc de o treabă, zice Moromete. Aici am râs până m-a durut burta. Înțelegeți zăpăceala elevului select. Cum să mă prăpădesc de râs când tatăl își amenință fetele și nevasta cu bătaia?! Mă știe feministă. Când am tras ușa după mine, am zâmbit malițios. Mi-am mușcat buza din cauza unei emoții intense.

Oare ce atitudinea iau feministele în legătură cu Moromeții? Dar vegetarienii care practică umilința/public shame-ul? Niculaie o snopește în bătaie pe Bisisica. Să interzicem Moromeții! La dracu cu fresca, cu pactul cu ficțiunea, cu semnificația, cu foamea! Naționaliștii să tragă aer în piept. Nu o să apreciem exagerat și exclusiv comportamentul unui personaj, fie el și Ilie Moromete. Dacă bărbații români se identifică cu Ilie Moromete, să aleagă abordarea lui filozofică. Bătaia și vorbele de duh să le pună pe seama vremurilor și a condițiilor de viață.

Mă întreb cum abordează profesorii la catedră Moromeții. Las notat. Mi-a plăcut cartea. Am citit și volumul II. Îmi place în continuare. Graiul oltenesc mă fascinează și mă amuză. Umorul lui Moromete e posibil doar în geografia Munteniei. Vorbele aduc a dulcețuri, provoacă ascultătorului o senzație plăcută.

Mă opresc. Nu doresc să exagerez cu splendoarea perfectului simplu. Mă citesc bănățeni și nu sunt de acord cu mine. Unii.

Să măturăm bătătura cu respect.

Foto: Bogdan Mosorescu