Fata la măritiș

536688_405124026164424_803587824_n– Vii la Dunăre?
– Cine mai merge? Nu am chef de sclifosita de soră ta.
La umbra dudului, două fete, două prietene, împărțeau o țigară și o sticlă de Cola. O creangă se îndepărtase de coroană și atingea pământul. O foloseau copiii să se dea pe ea până ieșea bunica Cristinei și îi alunga cu mătura.
Cristina sorbea din sticla de Cola și pândea poarta. Dacă or să iasă vreunul din casă afară? Totul era încremenit în curte și pe stradă. Găinile se retrăseseră și ele în locuri ferite de căldura dogoritoare.
– Mai taci, lasă râsul, ești nebună?! Iese bu la noi și nu știu pe unde o să scoatem cămașa. Nu mai fuma.
– Iese bu afară, iese bu afară! Buuu! Buuu!
– Alinaaa! Nesuferito!
Cristina șuiera printre dinți și privea cu disperare ușa casei. Alina râdea ținându-se cu mâinile de burtă. Îi picară ochii pe creanga de dud.
– Ia te uită, și noi făceam asta când eram mici.
– Ce făceam? Cristina se concentra la ușa casei. Vopseaua se scorojea. Ce trist! Griul nu a mai suportat ușa. Nu te mai suport, plec. Vorbește vopseaua? Port un dialog cu o culoare?
– Uța! Uța!
Alina prinsese între mâini creanga, o așezase între picioare și se balansa acum lovind cu piciorul în trunchi și împingându-se înapoi spre Cristina.
– Uța! Uța!
– Alina, Alina lasă creanga, ești prea grea, ce naiba?! Vrei să cazi?
Trosc! Creanga a cedat. Din fund, Alina se prăpădea de râs. Cristina a sărit lângă ea și a lovit-o în umăr. A început și ea să râdă, iar undeva în fundal, bu, care se ivise la poartă, ridicase vocea.
– Ce-i cu voi, ucigă-vă toaca să vă ucigă!
Fetele au fugit la biciclete, le așezaseră la umbra dudului și au pornit în viteză spre Dunăre lăsând-o pe bu în poartă. La Dunăre s-au așezat departe de oameni. S-au așezat pe prosop, și-au sprijinit frunțile una de alta și vorbeau în șoaptă.
– Te-ai hotărât la ce facultate mergi?
– Cristina a oftat lung și și-a sărutat pe nas prietena.
– Te gândești la Iacob? Că tu pleci și nu o să te aștepte să te întorci?
Cristina a oftat lung. Din nou a sărutat-o pe nas.
– O să te aștepte. Poate o să te aștepte sau poate o să-l uiți. Hai să facem o baie.
Alina a sărit în picioare, dar Cristina a tras-o înapoi.
– Nu! Prima dată băgăm doar picioarele. Ești conștientă că vorbim tot în șoaptă? Încă nu a trecut efectul. Vrei să ne înecăm?
– Mi-e foame. Mai sunt corcodușe în gradină la nenea Vali?

Două luni mai târziu.

Alina îndeasă hainele în bagaj când intră tatăl său. Ținea în mâini un plic alb pe care-l lasă pentru a o ajuta cu geamantanul.

– Ce am primit?
– O invitație la nuntă. Cristina se mărită.
– Cristina se mărită? Cu Iacob?! Și eu care i-am zis că o să-l uite.

H&M sau coada vacii

11217158_1004536196223201_5138930895250595487_nÎnainte să deschidă ochii, s-a întors pe partea cealaltă. Perna, cearșaful, pătura erau calde și o rețineau. Și-a dat o îmbrățișare, și-a sărutat umărul și s-a dezvelit. Din marginea patului privea întunericul de afară. Atunci s-a întins după telefon. A pipăit cu mâna după el pe parchet. 5:19

Mai putea să doarmă jumătate de oră. A mers la baie, a făcut pipi. Abia dacă a deschis ochii. Automatisme. Hârtia, trage apa, chiuveta doar o privește. Jetul sub care ar trebui să-și bage mâinile rămâne în alcătuirea unei obișnuințe.

Se pune în pat căutând căldura dinăuntru, afecțiunea. Se alintă cu obrazul în țesătura bumbacului. Închide ochii și geme. De azi începe să muncească. Primul ei serviciu. Pare să adormă, dar se trezește. Afară tot întuneric. 6:59

Când se ridică, își analizează labele picioarelor. Le simțea cum se afundă în lemn. O senzație neplăcută. O alungă cu zumzetul periuței electrice. În fața dulapului, își căută cămașa boyfriend H&M și blugii skinny rupți. Ținuta pentru prima zi: clasic, dar formidabil. Conta pe formidabil pentru impresie, pentru a se face plăcută.

A părăsit casa satisfăcută. A tras ușa cu entuziasm, stare resimțită și auzită prin broasca ușii. Pac, pac, din două mișcări hotărâte și-a zăvorât până diseară un fel de a fi. În lift frig și miros plăcut, puternic. Poate vecinul de la etajul 3. Un bărbat așa frumos că nu avusese niciodată curajul să se uite direct la el. Intimidată, vorbele mamei ei o sufocau când ajungeau pe neașteptate amândoi în lift. Un bărbat frumos nu o să fie niciodată numai pentru tine.

La etajul 5 urcă doamna cu părul alb. O băbuță, dar modul de a se îmbrăca, atitudinea, nu i-au permis o reprezentare de babă. O întreabă ce face, unde merge, îi face complimente, chiar și cu blugii rupți.

Își ia la revedere de la vârstnică și se grăbește spre stația de tramvai. Becurile încă ard pe stâlpi. Ceață, temperatură joasă, pare că vine iarna și abia e 20 octombrie. Pe tabel anunță o întârziere de 9 minute. Scoate telefonul din buzunar și o apelează pe mama.

– E frig, da. Acasă cum este?
Își umezește buzele când ascultă. Dă uneori din cap, scapă un aha și îhî.

– Merg la lucru. Da, m-am angajat la H&M. Ce post? Vânzări.

Mama: dar tu te descurci? E gestiune acolo, ai grijă cu banii, cu banii nu te joci.

Fata, Ileana e numele ei: Nu, mamă, nu mă descurc, să mă întorc la coada vacii?!

Ton.