Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "coronavirus"

Toată viața bunicile și mamele v-au bătut la cap să vă spălați pe mâini. În sfârșit înțelegeți de ce

De 13 mart., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

În prezent, în minutul în care scriu, românul se spală pe mâini. Pe site-ul Ministerului Sănătății, ms.ro, găsiți recomandări privind conduita socială responsabilă în prevenirea răspândirii coranavirus. Câteva mesaje m-au pus pe gânduri. Există persoane care așteaptă de la mine să acționez.

Să scriu despre coronavirus.
Să mă filmez vorbind despre coronavirus.
Să îndemn la conduită socială responsabilă.

Vă întreb acum. Cine sunt eu? Cine sunt eu în acest context social. Nimeni. Exact. De aceea v-am direcționat către Ministerul sănătății. Nu aveți încredere în autorități. Nu vă condamn. Neîncrederea întreține epidemia. Rețineți și acest aspect. O să scriu totuși despre ceva. Timișoara e plină de rinoceri. Ăsta e un marketing dat dracului pentru piesa lui Ionesco. Rinocerii au invadat supermarketurile, dar mai ales au acaparat rațiunea și prestigiul.

Orice s-ar întâmpla în lume, aleg să-mi trăiesc zilele cu o atitudine demnă. Stăteam zilele trecute în spatele unui domn bătrân. Își cumpărase două sticle de dezinfectant. De la sticle, mi-am mutat privirea pe trupul domnului care părea că se retrăsese în hainele scrobite. Mi-a părut rău de acel necunoscut. Mila mi-a provocat o stare de vomă. Rinocerii așteaptă de la bătrâni să renunțe voluntar la dezinfectant. Ei să trăiască, cei tineri. Ce-ți mai dorești la 80 de ani?!

Ce ne dorim cu toții: viață.
Ce viață presupun că o să aibă tinerii rinoceri la finalul epidemiei? O să ajungem și acolo. Epidemia are un sfârșit, doar că, istoric vorbind, epidemia se termină ca un extemporal: pe neanunțate. Rămâne verificarea caracterelor dintr-o perioadă de criză. Răutate. Prostie. Ignoranță. Violență. Ce tablou hidos! Am realizat acum. Nu e marketing exclusiv pentru Rinocerii lui Ionesco, ci și pentru evenimentul meu din 29 mai unde-l celebrez pe Oscar Wilde cu două lucrări monumentale: Importanța de a fi Ernest și Portretul lui Dorian Gray.

Mai îmi pun o întrebare. Oamenii se tem pentru viața lor sau pentru stilul lor de viață? Luptă instinctul cu civilizația. Familiile sunt obligate să petreacă timp împreună. Civilizația a redus acest timp la vacanțele de vară și de iarnă. Instinctul te trimite în izolare cu familia. Nu e vară, nu e iarnă. Și timpul stă pe loc.

Vă îndemn, dragi cititori ai mei, să probați demnitatea. Toată viața bunicile și mamele v-au bătut la cap să vă spălați pe mâini. În sfârșit înțelegeți de ce.

Să ne spălăm pe mâini înainte de toate!

Foto: Bogdan Mosorescu

Rinocerizarea a atins o preocupare a publicului. Coronavirusul ne transformă

De 10 mart., 2020 1 Colaborari , , , , 0

În 4 martie a avut loc premiera spectacolului Rinocerii la Timișoara. Piesa a fost scrisă de Eugen Ionesco. Regia îi aparține lui Gabor Tompa, un regizor extraordinar al teatrului românesc modern.
Sau.
În 4 martie s-a născut, la Timișoara, Berenger. Pentru a face teatru e nevoie de un singur lucru: omul. Romeo Ioan este omul despre care vorbește Peter Brook. Actorul Romeo Ioan a reușit să stabilească legături desăvârșite: cu viața interioară, cu ceilalți actori de pe scenă și cu publicul.

Am fost în public în 8 martie. Romeo Ioan a stabilit o legătură cu mine. Berenger s-a născut sub ochii mei. Sunt martor.
Dar.
Să vă povestesc puțin despre minutele dinaintea începerii spectacolului. Am ajuns mai devreme. M-am pozat cu Bogdan Mosorescu în oglinzile de pe hol. În timp ce-mi verificam frumosul chip pe ecranul telefonului, o voce din difuzor ne-a reamintit prevențiile pentru coronavirus. Am ridicat ochii din telefon. Suntem deja în spectacol? Mosorescu a ridicat din umeri și ne-am îndreptat spre locurile noastre.

Eugen Ionesco a scris despre absurdul existenței. Eugen Ionesco a trăit în perioada în care doctrina nazistă s-a răspândit. Rinocerii, piesa, înfățișează un răspuns la consecințele nazismului. Spiritul uman se rinocerizează. În 2020, spiritul uman continuă să se rinocerizeze.

Rinocerizarea a atins o preocupare a publicului. Coronavirusul ne transformă. În sală, publicul a tușit prea puțin, iar foiala a fost aproape inexistentă. Spectatorii au urmat actorii.
De mult timp n-am mai fost așa încântată de un spectacol. Nivelul meu de interes s-a modificat. Actorii, decorul, gesturile și replicile m-au pricopsit cu impresii puternice. N-am evadat din realitate. Uneori merg la teatru ca să evadez. Nu și de data aceasta. Am fost acolo. Am existat. M-am bucurat de viață. Tot Peter Brook, l-am menționat mai sus, afirmă că teatrul este viață.

Am zărit o scânteie. Viața e fragilă. Contează ce atitudine adoptăm. Ne rinocerizăm sau? Sau ne păstrăm farmecul și superioritatea de ființe gânditoare.
S-a născut Berenger la Timișoara. Mergeți să-l celebrați cu prezența în 27 martie, ultima reprezentație din această lună. Luptați apoi împreună cu Berenger împotriva forței care ne invadează și ne transformă viața.

Reverențe actorilor, Teatrului Național Timișoara, regizorului Gabor Tompa și scenografului Helmut Sturmer.

Foto: Bogdan Mosorescu

Și Dana Budeanu, și coronavirus au nevoie de gazde

De 5 feb., 2020 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Când o zi începe ca oricare alta. Sună alarma. Miau, miau! Motan îmi arată direcția bolului. Mara se întoarce pe partea cealaltă. Sâmbătă să pui alarma. Să mă trezesc, dar să mă culc la loc. Eu aprind lumina la bucătărie și pornesc fierbătorul. Când o zi începe ca oricare alta. V-am schițat.

Când nu începe. Te uiți la Dana Budeanu? Ce părere ai despre virusul din China? La ora actuală, în România, Dana Budeanu și coranavirus își dispută întâietatea. Și Dana Budeanu, și coranavirus au nevoie de gazde. O să răspund la prima întrebare. Mă uit uneori la. Acum mulți ani am citit Manual de stil și am achiziționat câteva rochii. Îmi place de?
Pe alocuri sunt de acord cu ceea ce spune. Despre îngrijirea femeii, despre emascularea bărbatului. Îmi displace cum o spune.
Când eram copil mergeam cu caprele pe câmp și participam la meciuri de fotbal cu tata. Știu să înjur. Am înjurat. Înjur uneori. Prezentarea necioplită îmi e familiară. Nu mi s-a potrivit, nu am cultivat-o, am stârpit-o. Prefer cinismul și ironia. Să-ți iei timp de gândire pentru a realiza dacă ai fost sau nu jignit. Cu siguranță admir corpul Danei Budeanu. Despre persoana ei nu emit nici o opinie. Nu o cunosc. Despre personajul ei am încercat în rândurile de mai sus să-mi exprim părerea.

Am tras o concluzie despre fenomenul Dana Budeanu. Este un fenomen. Dana Budeanu este un produs al societății românești. Reprezintă majoritatea. Ar fi greu să se ridice din cetățenii țării o Kate Middleton. Cei oripilați de Dana Budeanu să reflecteze. De ce mă deranjează? Femeia spune lucrurilor pe nume, pe înțelesul tuturor. Nu este Dana Budeanu responsabilă de șmecherii și găinarii țării. Ea îi arată cu degetul cât să înțeleagă și ei.

Dana Budeanu oglindește societatea românească.

O să răspund la a doua întrebare. Ca reacție, am ridicat din umeri. Am zis: Am auzit la radio ca SARS-ul a omorât mai mulți oameni. Să ne spălăm pe mâini, să luăm tonic de la Apiarium pentru imunitate și să nu contactăm virusul. Ce altceva aș putea spune?!

Nu prea se potrivește să râdem înainte de toate.

Foto: Bogdan Mosorescu