Un cetățean săritor al lumii cere ajutorul pentru un copil

Există viață după Feli. Feli este băiatul abandonat care a suportat o operație la inimă. Mi-am petrecut cinci zile la spital cu el. O să răspund acum admiratorilor. Zeci de mesaje au ajuns în inbox cu intenție măgulitoare. În principal cuvintele îmi subliniau curajul, tăria de a sta lângă un copil abandonat. Cei care mi-au scris s-au declarat incapabili, prea sensibili pentru a se ridica, a ieși pe ușa spitalului, a reveni acasă la familie după tulburătoarea întâlnire cu năpăstuitul Feli.

Ca în multe alte situații din viața mea, eu am putut. M-am ridicat, am sărutat fruntea copilului, am deschis ușa, am condus până acasă, mi-am reluat activitățile. Nu am nici un buton de pornire-oprire sufletească. Trăiesc de atunci cu Feli în gând. Când trec pe lângă spital, imaginea lui îmi revine în minte și mă întreb ce mai face, cum mai este?! Mă consolez rațional. Lumea, România abundă de Feli. Unu, doi, trei, o sută, o mie etc! Eu am făcut cât am putut și cum am putut. Nu mi-am așezat pe umeri nici o pelerină de erou. Nu am ignorat. M-am deplasat responsabil, cu milă și umor în pătrățica îndatoririlor adoptate ca cetățean al lumii.

Cu aceeași reprezentare, de cetățean săritor al lumii, cer ajutorul pentru un alt copil. De data aceasta există o cerere și o ofertă. Un copil diagnosticat din burtică cu spina bifida și hidrocefalie s-a născut contrar opiniilor medicilor. Avem un copil, o mămică și un tătic. Nu abandonul ne dă peste cap, ci boala. Mama a ales să-l păstreze, iar patru ani mai târziu copilul luptă. Terapiile devin costisitoare, iar ele sunt benefice pentru evoluția lui fizică. În acest sens se strâng donații.

Cazul a ajuns la mine prin Cristina Bozga. În salonul ei de pe Gheorghe Lazăr, 33 oferă un spălat pe cap și un coafat pentru orice sumă donată. Întreaga lună aprilie, ce a mai rămas din, vă spălați pe cap și faceți o faptă bună. Igiena, frumusețea și bunăvoința aranjează pe oricine. Să fie donația fapta dumneavoastră bună cu o minimă satisfacție! Hegel ne-a asigurat că fapta bună rămâne o faptă bună și dacă beneficiem de pe urma ei. Trăim pe pământ. Să ne ușurăm zilele pământești. Pentru programări îi puteți scrie Cristinei. Bozga Cristina o găsiți pe facebook.

Îmi puteți scrie și mie pentru a vă programa la Cristina. Cunosc rușinoși. Nu o să mă întind la vorbă, atât am avut de spus.

Leii de la intrarea în Grădina zoologică

Știți când o să vedem lei la Grădina zoologică din Timișoara? Când o să renunțăm la cei doi lei de la intrare.
Textul ăsta nu putea să aibă o introducere.
Aș fi putut să scriu că pe lângă această Grădină zoologică am mai mers în Viena, Munchen, Stuttgart și Târgu Mureș, măcar Târgu Mureș are 5 lei la intrare, iar în restul orașelor amintite, leii umblă în haită la intrare.
Dificultatea mea, mai mult o neputință a mea, constă în așteptările oamenilor de a avea o frumoasă Grădină zoologică, dar cu doi lei.
Câtă grijă pot cumpăra doi lei?
Aș vrea să formulez o plângere acum, o plângere, dar invers. Reclamația mea atrage atenția asupra prețului exagerat de mic. Să rămână o sumă modică pentru copii, dar măcar adulții să plătească mai mult.
Cine vrea lei, girafe, pinguini, foci, fluturi, tigri?
Eu vreau, tu vrei, el vrea. Pot să conjug până la capăt, dar acum nu fac atenționare gramaticală, ci apel, hai să facem ceva în privința asta.
Vă rog, hai să facem ceva în privința asta, o donație mică, o broască țestoasă, câinele meu, Leto.
Am glumit, dar știu că s-a înțeles tot ce am dorit să ajungă la cititorii acestui blog.