Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "educație sexuală"

18 753 de adolescente mame

De 25 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Am scris un articol despre când anume le vorbim copiilor despre orgasm. Ca material, m-am folosit de experiența Marei mele. Îmi observ fata de 11 ani. Vorbesc cu ea când primesc indicii. Ea mi-a arătat când a venit momentul să-i descriu actul sexual și când a venit momentul să-i explic, pe înțelesul ei, orgasmul.

Am arhivat articolul. Linșată de detractori, am consultat o doamnă avocat despre limbajul necorespunzător în online și despre calomniere. Am pornit cu o cerere de aflare a Ip-ului. Nu mă interesează oricum. Ceea ce mă interesează este educația sexuală a fiicei mele și cât de curând a fiului meu.

Cresc un copil să se apere. Cresc un alt copil să nu atace.
Azi am petrecut mult timp pe Institutul Național de Statistică, pe site-ul Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală, și pe Unicef România.

Vă las scurte informații despre sarcină dintr-un raport al celor de la Unicef. Este vorba de anul 2018.

727 de adolescente sub 15 ani au devenit mame.
18 753 de fete între 15 și 19 ani au devenit mame.
Dintre cele 727 de adolescente, 19 sunt la a doua naștere și una la a treia.
Dintre cele 18 753 de fete, 3 929 sunt la a doua naștere, 731 la a treia, 72 la a patra, 8 la cincea etc.

Tabelul 1. Numărul de copii născuţi de mame adolescente
Rural Urban Total Rural Urban Total
1 Niciunul 209 275 484 91,7% 95,2% 93,6%
2 1 copil 16 10 26 7,0% 3,5% 5,0%
3 2 copii 3 4 7 1,3% 1,4% 1,4%
TOTAL 228 289 517 100,0% 100,0% 100,0%
Gravidă la momentul
evaluării 25 19 44 11,0% 6,6% 8,5%.

Recomandări de la Unicef:
1. Să se iniţieze o reformă legislativă şi administrativă care să înlăture barierele ce îngrădesc accesul minorilor la informaţii şi servicii de sănătate a reproducerii şi sexualităţii, prin revizuirea şi adaptarea cadrului legal privind politicile de sănătate a reproducerii.

2. Includerea în Strategia naţională de sănătate 2021-2025 a problematicii sănătăţii reproducerii şi a prevenirii sarcinii la adolescente.

3. Principiile strategiei să se bazeze pe valori sociale şi etice, precum:
a. dreptul la confidenţialitate,
b. participare,
c. egalitatea de gen,
d. echitate
e. nediscriminarea în asistenţă şi prevenţie şi
f. abordarea grupurilor dezavantajate social, educaţional sau cultural.

4. Elaborarea unor programe şi proiecte viabile şi sustenabile pentru asigurarea sănătăţii reproducerii şi sexualităţii la adolescent.

Întreg studiul îl puteți accesa aici.

O să mai revin pe subiect. E o luptă în care m-am angajat cu sau fără susținere.

Foto: Bogdan Mosorescu

În gândirea unor bărbați, o femeie singură, dar activă sexual, a rămas o prostituată

De 17 dec., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Se apropie sărbătorile. Ce mai, bat la ușă. Deja am gândit meniul pentru seara de ajun și ziua de Crăciun. În perioada asta oamenii se mobilizează și strâng cadouri pentru cei nenorociți. România e fruntașă la copii nenorociți. Micul meu prinț cu care am petrecut câteva zile la spital îmi râde acum din stele. Cutiile strânse de-a lungul anilor au bucurat câteva minute sufletele abandonate.

De vreo doi ani nu m-am mai angajat pentru asemenea fapte. Recunosc, și când m-am implicat, mi s-a cerut ajutorul. Singură nu mă bag la a face pe Moșul de Crăciun. Periodic donez haine, jucării, cărți și încălțăminte unde aud că e nevoie. Cadourile de Crăciun către copiii abandonați le accept pentru utilitate, dar mobilizarea tocmai în această perioadă mă irită. Curând am descoperit că familiile cu copii cu nemiluita mă irită și mai crunt. Mărturisesc, nu am ajutat și nu o să ajut asemenea familii. Nu vă ascund primul gând când citesc apelul la bunăvoință. Programați femeia la doctor. Să afle de planificare familială. Donați contraceptive și prezervative.

Mila e un dat al omului primitiv. E în noi. Rousseau e de acord cu mine. Invers. Eu sunt de acord cu Rousseau. Îmi este milă de cei nouă, zece sau unsprezece copii, dar refuz orice acțiune de binefacere în numele lor. Educația sexuală în școli e necesară. Educația sexuală în satele românești se impune în mod imperios. Dar. Cel mai mare șoc suferit pe acest subiect l-am suportat recent.

Am pledat pentru educație sexuală în școli oriunde am avut ocazia sau pentru orice urechi dispuse să mă asculte. Un copil informat nu o să alcătuiască o familie cu nouă copii. Pentru ignoranța copiilor, vinovați sunt părinții. Cine e vinovat pentru ignoranța adulților?

Am prietene singure. Povestim uneori despre nopțile lipsite de pudoare. Ce mi-a fost dat să aud! Bărbați care scot prezervativul în timpul actului sexual pentru că așa vor ei. Bărbați care ejaculează fără intenția de a suporta consecințele unui act sexual neprotejat. Bărbați care refuză tratamentul în urma unui act sexual pentru că nu au simptome. Tot părinții poartă vina pentru acești imbecili?

Mi-am reamintit ce am citit într-o carte despre vremurile în care bărbaților li se acorda tacit permisiunea de a frecventa prostituatele. A lăsa însărcinată o prostituată nu declanșa nici un sentiment de vinovăție sau responsabilitate. Femeile alcătuiau două categorii: neveste și prostituate. Prostituatele nu erau oameni.

Îmi pare că în gândirea unor bărbați, o femeie singură, dar activă sexual, a rămas o prostituată. Lipsește plata. Unii se mai oferă să plătească un tratament sau un avort. Mă opresc. Mi-e greață.

Ultima frază:
Dragile mele femei, alegeți vibratoarele în locul bărbaților până ajungeți la Făt Frumos. Orgasmul e garantat. Sunteți ferite de boli. Vă susțineți autonomia plătind pentru plăcere.

Foto: Bogdan Mosorescu

Ți se bagă în cap de mic că sexul e rușinos

De 2 aug., 2019 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

De la prima compunere primită temă de la școală, dacă mă uit în urmă, pare că nu m-am mai oprit. Cretă consumată pe ușa de la bucătărie. Mi-a permis tatăl. El tăia și spânzura. Mama, sora și cu mine executam. Simplu executant am fost și eu până la prima rebeliune. Am început cu o brățară la picior, o fustă mini, o gaură nouă în ureche și am atins apogeul cu un roman inspirat de propria familie unde tatăl fusese alungat, mama se recăsătorise, iar fetele, firește, două surori, erau fericite, iar una deținea un cal. Vis încă neîmplinit.

De la cretă la hârtie, poate fi considerată o perioadă în viața mea. Ajunsă la hârtie, mi-am rescris viața de familie, mi-am îndeplinit fanteziile de adolescentă. Adormeam adeseori fantazând la Făt Frumos. Aici mi-am pierdut talentul literar, dacă aveam unul. Nu-mi lipsea îndrăzneala, nici imaginația. Le-am consumat inconștient pe povești de dragoste. Păzite de tata, sora mea și cu mine, la apusul soarelui intram în casă, puse în gardă de mama, sânii se lasă dacă-i ating băieții, iar după măritiș o să ne săturăm să stăm pe spate, amândouă ne-am lăsat absorbite de imaginație. Ce mai povești închipuiam! Uneori râdem când ne amintim!

Scriam și citeam pe apucate, oriunde, orice. Colecția El și Ea mi-a umplut zilele plictisitoare din provincie. Dacă în viața mea nu se întâmpla nimic, personajele din cărți îmi permiteau să deschid o ferestruică în ușoara depresie provocată de paza tatălui și de monotonie.

De aici am tras o concluzie. Nu lăsați adolescentele fără activități! Experiența proprie mi-a arătat consecințele petrecerii timpului în imaginație. Realitatea nu se va ridica niciodată deasupra fanteziei. Primul contact sexual nu pare să aibă un început, o zi anume, o cameră, un pat, o întâmplare. Privesc înapoi și revăd o groază de momente și situații penibile. La cheremul hormonilor și la dispoziția educației bazată pe rușine am traversat îndrăgosteala într-o stare confuză. Nu mi-aș dori pentru Mara mea așa ceva. Părinții uită sau refuză să le specifice copiilor și despre frumusețea actului sexual.

De la romanele de duzină ale colecției El și Ea, am trecut la literatura clasică. E un pas firesc, e vorba de exercițiu și obișnuință. Cărțile nereușite mi l-au pus pe Tolstoi în brațe. La facultate, când profesorul ne-a pus pe tablă clasicii literaturii, Tolstoi, Goethe, Dostoievki, Mann și Marquez, îmi lipsea doar lectura lui Marquez. Am corectat cât de repede am putut.

Învățăminte am tras din propria viață. Aproape sunt fără de greșeală în prezent. Fiecare greșeală am transformat-o în lecție. Cu lipsurile teoriei literare m-am descurcat onorabil. Cu viața sexuală a fost dificil. Cum să corectezi zeci de ani de rușine și dezgust? Ți se bagă în cap de mic că sexul e rușinos. Nici o referire la plăcere din partea părinților, autoritățile din viața noastră. Cu pregătire din reviste, cu relatări de la prietene, cu rușine ajung fetele pentru prima dată cu un băiat. Datoria unui părinte, oricât de trivial și inconfortabil consideră subiectul, este să discute și despre sex, înainte de 18 ani, înainte de 14. Corpul începe să se transforme de pe la 8. Aș sugera că e un moment propice să discutați despre.

Discutați firesc, pe un ton potolit și râdeți! E o datorie. Nu o neglijați.

Foto: Romina Popescu

Să ne pregătim fetele pentru prima iubire

De 20 mai, 2019 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Curând, nu a trecut săptămâna, mi-am luat o carte. Cum să ne creștem fetele se numește. De vreo jumătate de an, în relația cu Mara, eu ca reprezentant al autorității, ea ca beneficiar al învățăturilor mele, mă încearcă următoarea senzație. Încerc să  redau cu o comparație. E ca atunci când alergi în gară după tren. Locomotiva a dat alarma. Roțile urmează să se pună în mișcare. În ultima clipă, pui piciorul pe scară, urci și respiri ușurat.

Aproape toate discuțiile cu Mara pot fi descrise astfel. Ce am făcut eu? Am mai citit o carte. Întrebări și răspunsuri am descoperit în acele pagini. N-am învățat ceva nou, dar multe mi-au atras atenția. Așa se face că am ajuns să mă gândesc la prima: prima zi din viața unui prunc, prima zi de școală, prima iubire. Prima conține intensitate, nimic nu se compară cu prima.

Faima tragediei shakespeariene, Romeo și Julieta, are legătură și cu prima iubire. Mara se apropie de o anumită fază în viața ei. Corpul a început deja să se transforme. Coșurile au apărut. Deodorantul e necesar. La școală a avut prima ei evaluare. Cunoștințele i-au fost verificate. Ca părinte, am preferat să observ, să las deoparte cicăleală. Mama, am emoții! Dacă nu mă descurc? Dacă simți asta, muncește mai mult. Întotdeauna e loc de mai bine. Dacă nu vrei să muncești mai mult, te împaci cu ceea ce știi și nu te mai plângi!

Acesta mi-a fost răspunsul. Țin la el și justific. Mara se trage din doi părinți cu poziții diferite față de școală și față de autoritate. Mama ei a învățat doar la ce i-a plăcut și a urcat pe piedestal profesorii cu vocație. Tatăl ei nu a învățat nici la ce i-a plăcut și a ignorat profesorii de orice fel.

Nu pot pretinde de la copilul meu ce nici eu nu am înfăptuit. Mi-e rușine. O ajut prin expunere. Există o bibliotecă în casă. Vizităm muzee. Frecventăm teatrul și filarmonica. Urmărim filme documentare. Călătorim pe urmele unor personalități. Ce-ți place ție, Mara, și cum să te ajut eu să faci ce-ți place?

Prima dată răspunde ce crede că vreau eu să aud. Repet întrebarea.

Îmi place TikTok.

Vedeți, trenul este în mișcare, iar eu alerg să-l prind. Cresc un copil pentru un viitor necunoscut mie. Cresc un copil într-o situație anume. Despărțită de tatăl ei, am rămas părintele dragon, părintele care ceartă, care pretinde, care impune. Sufăr, dar mereu o să aleg ceea ce este corect pentru copilul meu, iar răsfățul excesiv nu nu are nimic de-a face cu demnitatea și corectitudinea.

Mara, nu te pot obliga să fii corectă, să fii bună, să sublimezi. Pot însă să mor încercând și să repet fără plictiseală. Și acum pe limba copiilor, mama?!

În primii ani de viață ai copilului ai zice că nu este nimic mai greu. Apoi urmează viața prin experiență și raționalizare. Fata mea are nouă ani, a început să se transforme, să-și pună întrebări despre viață, iar în școlile românești încă nu se face educație sexuală.

Mara o să se îndrăgostească. O să vină curând prima iubire peste noi, iubirea aceea intensă, pură, în căutare de zei cărora să se jertfească. Băiatul o s-o îmbie. Dacă mă iubești. Ea o să tremure de frică. Dacă nu accept, lumea se sfârșește cu el. Mama ei neputincioasă atunci, insistă acum să înceapă educația sexuală.

Prima iubire nu o să ne surprindă. O să fim pregătite. În timpul evaluării, testele de la finalul clasei a II-a, i-am admirat atitudinea. Fără emoții acasă, fără mâini frământate, fără coșmaruri. A mers, a scris ce a știut, mi-a așteptat cuvintele la primirea rezultatelor cu lacrimi în ochi și o întrebare teribilă: Te-am dezamăgit?

Mara, aș veni după tine la capătul lumii dacă ți-ai rupe o unghie. Nu o să mă dezamăgești niciodată. Eu sunt aici să te sprijin, nu să te judec.

Trenul e deja în mișcare. Momentan mă simt în siguranță. Mă aflu în tren, stau la fereastră și privesc pe geam. Tot mai des mi se clatină imaginea. Ca întotdeauna, citesc cărți, urlu dacă cineva îmi judecă pruncul și scot fum pe nas oricui mi se împotrivește cu trebuie și se cuvine.

Copilul meu e ghidat după regula bunului simț, dar o să-i lipsească atitudinea biblică de a întoarce și celălalt obraz. Nimeni nu întoarce obrazul. Eu nu o fac și încerc să dau mai departe.

Trenul merge. Ne vedem în stații.

Foto: Mile Sepetan

Micul prinț are de toate mai puțin o mamă

De 9 feb., 2019 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Articolul despre Micul prinț, copilul abandonat care se află la spital în urma unei operații la inimă, a provocat reacții în jurul meu. Mesaje. Ce putem face pentru Micul prinț? Cum să-l ajutăm? Etc. Telefoane. Să mergem la spital? Întrebări la întâlniri. Dunia, ce urmează să se întâmple?

Adevărul este că Micul prinț are de toate. Patul se află plin de jucării. Salteaua se ascunde vederii datorită cărților, jucăriilor, creioanelor de colorat. Lângă pat s-au adunat plase de haine.

Micul prinț are de toate mai puțin părinți sau un părinte.

În continuare caut vinovați. Povestea prinților ca el începe în momentul în care un bărbat și o femeie devin părinții unei fete. Când își apropie frunțile, (femeia epuizată de la efort, bărbatul neliniștit de la așteptare) și privesc chipul fetiței. O sorb din priviri. Se naște un sentiment necunoscut, dar cunoscut dintotdeauna. Iubesc o mogâldeață pe care încep să o celebreze și să o divinizeze în fiecare an. Mogâldeața crește, se transformă, devine, se îndrăgostește și face sex.

Părinții se uită la ea la fel ca în ziua în care s-a născut. Refuză să vadă femeia din fața lor. Mamele nu discută cu fiicele lor despre plăcerea provocată de sex. Mereu mi-a fost greu să înghit rușinea din jurul acestui subiect. Dintr-un act sexual rezultă un copil. În fața unui nou născut, oamenii își recapătă încrederea în umanitate și în inocență. În fața unui nou născut aproape oricine îngenunchează și speră. Un nou născut vine cu iluzia vieții decente.

Mamele nu discută despre plăcerea sexuală, despre consecințele actului sexual. Ele interzic sexul. Interdicția, ignoranța și lipsa educației sexuale produc povești de groază.

Micul prinț se află în continuare la spital. Mai nou, a căpătat o pneumonie. N-am mai fost la el de 3 zile. Un strănut mi-a anulat orice intenție. Intențiile bune pot ucide copiii nenorociți ca el.

Așa că nu am un răspuns pentru binevoitori. Micul prinț chiar are de toate. Are un prieten în mine și oricine are nevoie de un prieten. Am întâlnit la patul lui diverse persoane. Nimeni nu pleacă acasă cu el. Nimeni nu-și asumă să-l iubească, să-l educe și să-l respecte ca ființă umană.

Majoritatea îi cumpără jucării. Exprimăm cu privirea în jos că ne pare rău de soarta lui. Mie nu-mi pare rău de Micul prinț. Sunt mii ca el. România e fruntașă la avorturi, la mame adolescente. Micul prinț se pierde în statisticile unei țări populate de persoane religioase lipsite de toleranță, bunătate și înțelegere.

Micul prinț, Micul meu prinț, am mers 5 zile la spital și am petrecut și câte 7 ore cu el pe zi, e acum parte din mine. O să-i port nenorocirea pe umeri. O să-i înjur mereu pe habotnici.

Micul prinț are de toate mai puțin o mamă sau un tată. Aveți o mamă pentru el?! Dacă nu, luați-vă alt caz social. El e special deja pentru un număr de persoane.

Înjur.

3 zile la spital cu Micul prinț

De 4 feb., 2019 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

O să urmeze un articol derutant. Am un subiect, dar nu pot să vorbesc despre. Mi s-a îngăduit să sugerez. Nu pot să știrbesc reputația unei instituții. Adevărul este că nici nu doresc. În sistemul nostru imperfect până la dezgust, se găsesc persoane care fac bine.

O concluzie. Mereu se găsesc persoane care fac bine.

Totul a început de la un telefon. Un copil instituționalizat se află la spital. Pot să-mi fac timp de?

Timp nu prea am sau prefer să-l folosesc în folosul meu. Un trup de copil zace pe un pat de spital, un copil de 3 ani abandonat la naștere din cauza unei malformații la inimă. N-am putut să trec peste acest fapt. Oare ce este în capul lui? M-am întrebat în fiecare zi de cel puțin 10 ori. L-am întrebat pe copil în fiecare zi începând de vineri.

Vineri am mers la spital. Ne-am cunoscut. Eu mă văicăream la interior. Vai de sufletul meu! Cine m-a ascultat, infirmierele și surorile medicale au luat cunoștință de furia mea. Sunt furioasă pe habotnici, pe ignoranți, pe părinții pudibonzi.

O să-l numesc pe copil Micul prinț. Aseară am terminat de citit. A ascultat cuminte cu capul lipit de al meu. Prima dată când s-a tras lângă mine am avut o tresărire. Dacă are păduchi? Vedeți, eu sunt o persoană mai bună atunci când raționez. Instinctul și obișnuința mă dezonorează prin reacțiile stereotipe. De aceea nu suport și nu accept aprecierile. Apreciez și respect ce faci, Dunia!

Nu, vă rog frumos, de mii de ori nu! Nu stau lângă un pat de spital pentru Micul prinț, stau pentru Mara. Empatizez până la leșin.

Ca orice copil abandonat, se împrietenește ușor cu oricine se apropie de patul lui. Râde, întinde mâna, lasă ochii în jos, te urmărește cu privirea. Pare să cunoască o anumită bunăvoință a oamenilor. Ne jucăm, ne distrăm, dar la final toată lumea pleacă.

Ce e în capul tău, Micule prinț? Știe să articuleze cu autoritate cuvântul gata. Gata! I-am dus o carte în prima seară. Motricitatea fină a mâinilor m-a determinat să-i aleg o carte muzicală cu animale. Pe fiecare pagină apărea cuvântul mama. Mi-a fost rușine să rostesc mama în prezența lui. El a învățat să spună gata. Gata!

În prima zi m-am purtat ca o mamă. I-am aranjat hainele în dulap. I-am separat bluzele de pantaloni. Le-am ordonat în curate și murdare. O bluză avea etichetă. Ah! Uite cutiile de pantofi cadou. Mi-a venit să vărs, deși m-a copleșit nedreptatea. O cutie de pantofi reprezintă un ajutor. Dar cineva este vinovat pentru că Micul prinț nu are o familie.

M-a întrebat cineva dacă nu este prea devreme că am discutat cu Mara despre actul sexual. Povesteam despre. Nu cunosc în dezvoltarea omului un moment potrivit. Dacă ar fi să numesc unul, aș alege minutul în care informația pătrunde în universul copilului. Nu aș indica o vârstă. Intrarea în colectivitate a pruncului reduce puterea părintelui de a controla informația. Mara a aflat despre penisul care pătrunde în vagin. Înseamnă că pentru ea este momentul.

Cu o educație sexuală în școli, numărul avorturilor s-ar reduce în rândul adolescentelor. Cu o educație sexuală în școli, numărul Micilor prinți s-ar reduce și el. Ca să nu mai vorbesc de sufletele schilodite ca ale mele care nu întorc spatele, dar nici nu merg până la capăt. Nu-l adopt pe Micul prinț. Îl hrănesc, îl schimb, mă joc cu el, îi citesc. În primele două seri arunca nervos cu cărțile când plecam. Știa că urmează să ies pe ușă. Aseară a ridicat mâna. Paaa!

Nu i-a luat mult să învețe. Copiii abandonați învață repede că nu este nimeni pentru ei. Aseară am primit prima lovitură serioasă. M-a durut în prima și a doua seară, dar aseară m-a copleșit.

Vii și pleci. Uite, nu mai arunc cu cărți. Paaa!

Firește, caut un vinovat. Religia este primul vinovat. Religia și ipocrizia celor care au stabilit niște legi care-l fac pe om să nu fie bine cu el însuși. Consolarea cu Paradisul nu mă poate ajuta.

V-a făcut vreodată un Mic prinț cu mâna? V-a arătat cât de repede descoperă pe pământ că nu e nimeni pentru el?

Mă spăl pe mâini de trei zile. Habar n-am ce o să-mi provoace următoarea revedere cu el. Știu sigur că mai avem de citit Cartea cu Apolodor.

Nu o să fiu niciodată mama Micului prinț, dar îi sunt prietenă. Oricine are nevoie de un prieten.

Foto: Zenobia Lazarovici

Ce anume este sexul?

De 7 iun., 2018 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Să mă angajez într-o luptă sau alta, într-un mod absolut firesc, subiectul trebuie să mă privească direct sau indirect. Dacă mi-am folosit vocea pentru a pleda pentru avort semnifică fără doar și poate experiență. Dacă în prezent susțin educația sexuală în școli se datorează faptului că sunt mamă de fată, iar numărul de mame adolescente din România îngrijorează pe oricine mai puțin pe aceia care protestează în fața maternității.

Ei zic că susțin viața. Întrebarea ar fi: Viața ne-o reprezentăm fiecare la fel? A fi mamă la 15 ani provoacă niște reprezentări. A fi mamă la 25 de ani provoacă cu totul alte reprezentări.

Discuția e atât de vastă și îmi face dificilă selecția. O să încep cu o scurtă poveste din viața mea și a Marei. Mara a împlinit 8 ani și citește de vreo doi ani. Când încep să recunoască literele, copiii insistă să-ți citească tot ce întâlnesc pe stradă: afișe, reclame, nume de firme. Mara a procedat la fel. De curând s-a fâstâcit pe străzile Budapestei. (Indicație) Chicoteli cu mâinile peste gură. Ce se întâmplă, Mara? Am văzut ceva scris pe un magazin. Ce anume? (Indicație) S-a aplecat spre urechea mea. Sex. Ce? (Indicație) Din nou s-a aplecat spre urechea mea. Sex. Sex? Eu am repetat cu o voce normală, fără să mă asigur că cineva ne-ar putea auzi. Adică nu este rușine să spunem cu voce tare sex? Nu, Mara, nu este rușine. Continuarea e lipsită de importanță pentru articol. Doar dacă cineva dorește să-mi evalueze depravarea.

Femeile nasc și descoperă o dragoste infinită. Învață să devină mame. Își descoperă puteri de care nu s-ar fi crezut capabile. Stau lângă prunci și îi ajută să se obișnuiască cu reîntoarcerea mamei mereu și mereu. De aia ne jucăm stupidul joc: cucu-bau, uite-o pe mama, nu mai e mama. Ne frângem spatele să-i sprijinim să meargă. Îi învățăm să bea apă din pahar, să spună poftim și mulțumesc, să meargă pe bicicletă, să înoate, să-și exprime nemulțumirile, să se îmbrace, să-și facă lecțiile și brusc, în adolescență, mulți părinți se opresc. Discuțiile despre sex au loc rar sau deloc. Iar o lecție despre plăcerea sexuală obține reacții asemănătoare cu ale Inchiziției.

Adolescenții nu au voie să facă sex.

Întrebarea ar fi: De ce? Adolescenții se întreabă între ei. Băieții se trezesc dimineața într-un fel, în alt fel arată cearșaful față de nopțile din copilărie când mama încerca să-l dezobișnuiască de pampers. Fetele simt o căldură plăcută între picioare în diferite situații.

Dacă nu au voie să facă sex, stop! Dar ce anume este sexul? Act de iubire? Reproducere? Comportare imorală?

O scurtă privire în urmă. La început plăcere. Anticii nu înțelegeau orgasmul, dar trăiau cu el. În timp, cu Biserica fruntașă, oamenii au pierdut plăcerea actului sexual că de înțeles oricum nu înțelegeau. S-a născut Freud. Părea să se facă puțină lumină în sexualitate. Freud a presupus mult. Dar câțiva ani mai târziu, William Masters și Virginia Johnson au studiat comportamentul sexual. Faptele au început să vorbească de la sine. Dovezile s-au adunat. Femeia are orgasm. Femeia are multiple orgasme. Bietele de noi, opinia generală de cuvioși cu frica de Dumnezeu ne scosese incapabile de plăcere.

Părinții au obligația să-și învețe copiii despre consecințele actului sexual. Să aibă discuții despre. Să nu mai auzim de la fete adolescente că nu există risc de sarcină în cazul sexului neprotejat pentru că băiatul știe când anume să se retragă pentru a nu ejacula la interior. Să nu ne mai fie rușine de asemenea cuvinte. Sexul face parte din viața noastră. Are puterea să îmbunătățească viața sau să o degradeze. E obligația fiecăruia dintre noi.

A interzice sexul în rândul adolescenților nu ține de o soluție eficientă. Interdicția crește interesul. Romeo și Julieta s-au sinucis în primul rând pentru că li s-a interzis iubirea, iar în al doilea rând pentru că aveau 15 ani. Interdicția și o anumită vârstă au demonstrat în repetate rânduri fatalitatea.

Educația sexuală acasă și în școli ar corecta numărul de mame adolescente. Educația le-ar face cunoscut propriul corp cu putința lui de a deveni o armă periculoasă. O sarcină nedorită, fără comunicare între părinți și copii, a dus de multe ori la moarte.

Nu plăcerea femeii este de condamnat. Orgasmul ar transforma-o în curvă. Mi s-a spus. De condamnat este comportamentul oamenilor care preferă ignoranța în locul educației sexuale.

Tabăra ateilor a crescut. Mulți nu-și mai reprezintă viața de după cu Iad și Rai. Se mulțumesc cu o viață fără sens aici pe pământ. Potolirea lor nu se mai face cu frica de pucioasă, dar cu frica de sarcini nedorite, cu frica de infecții, de boli transmisibile sexual crește comportamentul precaut.

Ține de noi, de societate să ne protejăm, să cultivăm precauția în rândul adolescenților și oamenilor de la sat.

Presupun că protestatarii de la maternitate nu sunt de acord cu mine.

Greșeala lor.

Foto: Simona Nutu

Mamele de 15 ani din România

De 4 iun., 2018 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Zilele trecute am avut un vizitator din Germania, o doamnă. Locuiește acolo de 18 ani. A descoperit cu ceva timp în urmă Tricoul meu. De la literatură pe bumbac, două tricouri comandate, am schimbat câteva mesaje în care mi-am dezvăluit și adresa blogului.

Blogul deschide ferestre curioșilor. Dau acces limitat spre familia mea, cu accent pe Mara, și accent nelimitat despre cum am ajuns să-mi reprezint viața. Firește că nu întotdeauna am gândit la fel. De joi până sâmbătă am fost gazdă. Un fel aparte descriu ca amfitrion. Îți pun la dispoziție tot ce am, dar nu cedez convențiilor. Cu alte cuvinte, nu m-am dat peste cap cu ordinea și curățenia, dar am schimbat patul, am făcut cumpărături la supermarket și am pregătit micul dejun. Politețea față de un oaspete o consider obligatorie.

Întâmplarea este una singulară. Pentru prima data m-a vizitat cineva străin, cu reprezentări despre mine de pe blog. În alte circumstanțe, o presiune m-ar fi copleșit. Frica de a nu fi la înălțimea așteptărilor. Imaginea publică lasă deoparte orele plictisitoare ale vieții. Ocupată cu târgul, Artisans Bazaar în parteneriat cu Revolution Festival, nu m-am putut concentra pe prezentarea persoanei. Am fost eu, orice o fi însemnând asta. În prima parte a zilei am fost ghid. Timișoara e construită pe o mlaștină. Acolo se văd gloanțele de la revoluție. Lucian Blaga e cea mai veche stradă a orașului. Cele mai multe clădiri datează din secolul XIX. Austriecii au cucerit orașul de la otomani. Robert Carol de Anjou a dorit să-și dăruiască orașul de ziua lui. Etc.

La o plimbare cu lebăda pe Bega, o activitate de 1 iunie pentru Mara, am ascultat Mihaela Mihai, De-ai fi tu salcie la mal, inspirată de arborii de pe marginea apei. Conversațiile s-au desfășurat ușor, fără teamă de tăceri. E foarte important pentru mine să am libertatea de a tăcea lângă cineva. Am dezbătut și subiectul avort, m-am remarcat pe blog cu asemenea articole.

Sâmbătă am lăsat la aeroport o prietenă. Am deschis ușa joi seară unei străine, dar am închis-o după o prietenă.
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.

Presupun că ne stimăm reciproc. Am primit o invitație în Germania la o cafea de trei zile. Îndrăznesc să-mi consider presupunerea corectă. După discuțiile despre copii, educație sexuală, avort, ieri mi-au picat ochii peste un articol despre mamele de 15 ani din România. Voiam azi să scriu un articol despre. Am considerat necesară introducerea asta. Cum am ajuns să pregătesc un text inconfortabil pentru rușinoși și ipocriți. O să urmeze zilele următoare o reprezentare despre viața fără frica de pedeapsa lui Dumnezeu.

O să scriu despre Cum ne învățăm copiii să facă sex. Părinții au datoria să-și iubească copiii, nu să-i judece. Critica constructivă intră la educația, a judeca ține de neacceptare.

Revin.

Între timp, să râdem înainte de toate.

Vă rog frumos, lăsați-mă să avortez

De 26 mart., 2017 6 Trăiri afective ale mele , , , 0

O să urmeze un text despre avort. Înainte vreau să vă spun o poveste.

Când eram mică, la sfârșit de săptămână mergeam în vizite; duminica întotdeauna la bunicii din partea mamei, vineri seară și sâmbătă la diverse familii cu care părinții mei dezvoltaseră o relație. Distracția părinților și a prietenilor lor semnifica mese întinse și bogate, iar vara grătare în curte. Sunt foarte sigură de o delectare gastronomică a nașei mele care savura dovlecelul pane al mamei mele.

Când nu eram gazde și plecam noi pe la alții, după o anumită vârstă am început să refuz o vizită sau alta. În special nu-mi plăcea o femeie anume. Nu înțelegeam cum putea mama mea să o placă și să o scuze în fața mea când îi strigam cu reproș apropierea de ea. Am disprețuit-o ani întregi și am iertat-o anul trecut. Complet întâmplător i-am aflat detalii intime din viața. Femeia a suportat de-a lungul anilor câteva avorturi. Mamă a trei copii, a refuzat să-și mărească familia în numele vieții. O consecință a avorturilor interzise în epoca Ceaușescu se află în mărturisirea mea. Comportamentul ei lipsit de identificare afectivă, atitudinea indiferentă, limbajul ordinar și tonul belicos mi-au provocat sentimente de respingere și dispreț.

Anul trecut i-am putut înțelege comportamentul. Nu i l-am scuzat și nu mă simt vinovată de ceea ce am simțit în toți acești ani, dar măcar pricep.

Iar acum are loc un marș al vieții. Am trecut de zeci de ori pe lângă maternitate unde stau de strajă bărbați, copii și femei să ne reamintească că nu există iertare după avort.

Oare cui se adresează? În lumea asta își duc zilele și persoane ca mine fără Dumnezeu cu D mare. Am diferinți dumnezei, toți cu literă mică. Mă revoltă acești oameni din fața maternității. Mă confrunt când trec pe lângă cu sentimente de silă, de părere de rău, de indignare, de agresivitate.

Sunt mama unei fetițe de 7 ani. Am și întreruperi de sarcină. A aduce un copil de lume înseamnă mai mult decât a da viață. Pornind de la nume, Marșul pentru viață, atrag atenția asupra ipocriziei. Oamenii iau viața altor ființe. Găinile, din această perspectivă, au aceleași drepturi ca oamenii: să trăiască.

Să urcăm un nivel. Conștiința. Noi am avea conștiință. O conștiință ar pune în pericol viața unei femei? Există numere ale femeilor decedate în epoca Ceaușescu. Bărbații, femeile și copiii ăia folosiți cu nerușinare de adulți s-au întrebat despre motivele unei guvernări? De ce intră guvernul în viața intimă a femeii și interzice avortul? Cunosc răspunsul. Nu o să-l dau pentru că mă oprește sila.

Dau înainte pentru că reacționez. Reacție la ignoranță, prostie și răutate.

Ființele alea dotate cu aparat respirator din fața maternității susțin viața. Dacă viața înseamnă să respiri, au dreptate. Dar greșesc. Viața înseamnă supraviețuire, educație, empatie, putința de sublimare. Copiii abandonați au șanse să supraviețuiască. Unii dintre ei. Doriți să protejați viața? Începeți prima dată prin a sprijini viața. Adoptați! Susțineți educația sexuală în școli și sexul protejat.

Actul sexual vă ofensează? Păi daca sunteți adepții utopiei lui Huxley, suflecați-vă mânecile, studiați cu strictețe și disciplină genetica și mai urcați o treaptă în istoria umanității: viața în eprubetă. Nu fac trimitere spre fertilizare și spre inseminare, ci spre Minunata lume nouă. Dacă nu știți despre ce vorbesc, citiți cartea.

Pentru cei cu Dumnezeu în gură și Biblia în mână, în suflet sigur nu poartă învățături creștine de iubire, menționez că apucăturile voastre afectează viețile a zeci de femei. Unele devenim mame cu responsabilitate. Nu naștem pentru viață, ci aducem pe lume un copil cu obligația de a-l face fericit. Fericirea e un cuvânt pentru copiii abandonați; un cuvânt în dicționar, nu necunoscut, ci de neatins.

Am scris acest text doar pentru a fi un număr pentru cei din tabăra cealaltă. Există și tabăra oamenilor raționali și cu bun simț.

Iar voi, ăia care protestați, nu aveți habar de rațiune, bun simț și probabil de sex satisfăcător în viața voastră. O presupunere nefondată, recunosc, dar așa pot să vă compătimesc și să vă înțeleg.

De scuzat nu vă scuz. Nici Dumnezeul ăla în care credeți nu o face. Credința presupune altceva.

Foto: Flavius Neamciuc

Educația lui mă-ta

De 23 mai, 2016 9 Trăiri afective ale mele , , , , 0

13271589_1209938405682978_1642763524_oAm o amintire, o amintire din aceea ecran într-o zi călduroasă de vară severineană unde zilele coincid întru totul pentru un copil.

Picoteam pe bancheta mașinii când tata a încetinit la trecerea de pietoni de la Spitalul Județean și a scos niște invective pe gură, printre altele, curvo! O femeie traversa strada.

M-am ridicat, nu cred să fi avut mai mult de 8 sau 10 ani și l-am întrebat serioasă, dar mai ales curioasă de unde știe că e curvă?!

Nu am primit nici un răspuns, rar spre deloc am primit explicații în copilărie. Am păstrat amintirea, dar mai ales senzația că ceva nu era corect. O cunoștea tata pe doamna aceea și de aceea a numit-o curvă? La vârsta aceea nu aveam dubii. Relațiile sexuale deveneau posibile doar după căsătorie. Dar dacă tata nu o cunoștea pe doamnă, de ce a numit-o curvă?

M-am chestionat toată ziua, nimeni nu mi-a explicat ceva. Am crescut cu frica de a nu deveni curvă, de a nu-mi face părinții de râs, de a respinge orice energii sexuale, coitul fiind unul dintre cele mai mari păcate sau chiar cel mai mare dacă te-ai născut fată.

Reiau. Am crescut așa, dar constituția mea este alta. Nu m-am străduit să fiu mai nobilă doar că la momentul respectiv nu-mi era clar. Nu înțelegeam gâlceava din jurul organelor sexuale și muream de rușine când reveneam de la școală și mă întâlneam cu un domn arhitect în fața porții care aștepta să primească de la mama mea niște planuri. Acel nu se cuvine ca un bărbat să intre la o femeie în casă în lipsa soțului mă dispera.

Am început să-mi îngrijorez părinții sau doar pe mama, tata foarte ușor a decis că este educația lui mă-ta.

Am ajuns la facultate, am studiat, am aprofundat la master, dar după 30 de ani am început serios să învăț.

În prezent mi-e clar că am intuit corect în copilărie. Nu e corect ceea ce pretinde societatea indivizilor, femei și bărbați, cu o morală dublă pentru bărbat căruia îi sunt permise relațiile sexuale înainte de căsătorie.

Cultura morală a provocat și a preferat nevroza la femei. Cu alte cuvinte, stai nesatisfăcută sexual, dar femeie cinstită. Cu ce ne ajută cinstea când în pământ ne mănâncă viermii, deopotrivă bărbați și femei, nu am habar și nimeni nu mi-a răspuns vreodată.

În anul de grație 2016, femeile s-au convins pe alocuri că descriu egalitatea în raport cu bărbatul. Tot pe alocuri au dreptate, în funcție de bărbat și capacitatea lui de a sublima, de a transforma energiile sexuale în preocupări culturale. Mă refer aici la caracter, așa se formează. Se menține deosebit de greu, regresia spre un stadiu primitiv poate oricând să survină.

Există vreo femeie în lumea asta care să nu fi primit următorul răspuns într-un dialog despre sex: dar tu ești femeie?!

Nu am realizat nici un studiu, dar presupun că toate am primit la un moment dat.

Simplist textul pentru subiectul abordat, dar pot să mai revin. Judecățile, pornite din minți înguste, cimentate de precepte, de o lipsă de gândire, nu mă (mai) afectează.

Am ales să gândesc. Nu organele sexuale îmi dictează poziția în societate, ci caracterul. Am muncit la el. Nu am avut grijă să par și să fiu altceva decât au decis și genele mele, m-am împăcat cu materialul genetic, cu disponibilitatea psihică și alcătuirea sufletească, iar azi sunt un produs între ceea ce mi-a fost dat și ceea ce eu însămi am luat.

Am luat mult fără să gândesc în perioadele de dezvoltare, copilărie, adolescență, am suportat influențe, am fost impresionată uneori peste măsură, dar am reușit, prin lectură în cea mai mare parte, să devin lucidă.

M-am născut.

Sex: feminin.

Status: om.

Foto: Constantin Duma